Încă mi se pare că podeaua se leagănă, întocmai ca pe vasul de croazieră de pe care am debarcat ieri în Civitavecchia. Împreună cu mama mea am avut parte de o experiență de o săptămână în câteva orașe-port din Europa. Vreau să vă povestesc în detaliu despre cum a fost această primă vacanță ca adult împreună cu ea și ce am vizitat.

1. Detalii tehnice
2. Experiența mea
   1. Ziua 1 – Civitavecchia
   2. Ziua 2 – Cagliari
   3. Ziua 3 – pe vas
   4. Ziua 4 – Palma de Mallorca
   5. Ziua 5 – Valencia
   6. Ziua 6 – Marsilia
   7. Ziua 7 – Savona
   8. Ziua 8 – Roma
3. Concluzie

Detalii tehnice

• Perioada călătoriei: 9-16 septembrie 2024
• Companiile alese: croaziere.co (pentru achiziționarea croazierei), Costa Pacifica (nava de croazieră), Ryanair (biletele de avion), Kron Transfer (de la domiciliu din jud. Brașov la aeroportul din Otopeni și înapoi)
• Itinerar: Civitavecchia (Roma – Italia), Cagliari (Sardinia – Italia), Palma de Mallorca (Spania), Valencia (Spania), Marsilia (Franța), Savona (Italia)
• Costuri pentru 2 persoane: aprox. 1600€ pe navă cu trei mese pe zi, acces la piscină și divertisment (există o taxă de sejur de 11€ pe noapte/adult), aprox. 400€ biletele de avion dus-întors cu un bagaj de cabină, aprox. 100€ transportul de la domiciliu la aeroport și înapoi, aprox. 70€ transport intermediar (autobuz, autocar, tren)

Experiența mea

Ziua 1 – Civitavecchia

Ne-am luat bilete de avion spre Roma din București, din păcate din Brașov nu existau zboruri cu această destinație în perioada aleasă de noi. Nu au apărut impedimente, din câte îmi amintesc avionul a plecat la timp. Odată ajunse în aeroportul Ciampino din Roma, ne-am urcat într-un autocar înspre gară, iar de acolo am luat trenul spre Civitavecchia. Am folosit aplicația Omio pentru a face ambele rezervări.

De reținut: biletul achiziționat pentru un tren din Italia este disponibil toată ziua, până nu faci check-inul. Din acel moment, este disponibil doar pentru trenul care pleacă la ora aleasă de tine.

După ce am coborât în Civitavecchia, am ales să mergem pe jos înspre vasul de croazieră. Nu a fost cea mai strălucită alegere, dar ne-a plăcut să ne plimbăm pe străduțe și să facem câteva fotografii. Partea dificilă a fost străbaterea terminalului din port unde drumul pietonal era în lucru. Cu două rucsacuri și un troller mic, la ora prânzului, mi-am blestemat puțin zilele. De la gara locală până la vasul de croazieră am străbătut cam 3 kilometri. A durat puțin și procesul de îmbarcare; am lăsat trollerul pentru ca ei să ni-l aducă direct în cameră și am primit fiecare un Costa Card: documentul de identitate de pe vas, cartela pentru deschiderea ușii de la cabina alocată și, de asemenea, singurul mijloc prin care puteai face orice plată (puteai oferi un card de credit sau să îl alimentezi cu bani cash la un aparat dinăuntru).

După atâtea ore petrecute pe drum, am avut o cădere nervoasă când nu reușeam să deschidem ușa camerei cu acea cartelă și am sărit imediat la concluzia că pur și simplu nu funcționează. M-am pornit să caut recepția, dar pentru că vasul de croazieră era atât de mare, trebuia să străbați etajele dintr-o parte în alta prin niște uși care nu erau mereu foarte vizibile. Primisem o hartă de buzunar la îmbarcare, dar în momentul meu de criză am uitat complet de ea. În cele din urmă, cartela a funcționat, trebuia introdusă într-un anume fel și foarte lent.

Camera de două persoane avea tot ce era nevoie, de la prosoape, gel de duș și uscător de păr la suficient spațiu de depozitare în dulap, numeroase lumini, oglinzi, televizor și un termostat pentru reglarea temperaturii. Citisem recenzii despre această navă de croazieră doar cu puțin timp înainte de a pleca, iar oamenii se plângeau de diverse lucruri, de la camerele prea mici la lipsa de gust a mâncării. Noi nu am întâmpinat nicio problemă de acest tip, totul a fost curat și mâncarea (la restaurantul tip bufet) foarte variată și gustoasă. Așadar, în prima zi am luat prânzul și cina pe vas și am explorat nava, după cei 15.000 de pași parcurși în total.

Ziua 2 – Cagliari

Inițial, trebuia să debarcăm în Olbia, tot în Sardinia, dar Costa Pacifica ne-a anunțat cu puțin timp înainte de ziua plecării că se modifică destinația. Nu am fost supărată de această schimbare, întrucât ambele orașe îmi erau necunoscute. Înainte de această vacanță, am mai fost de două ori la Milano, știam că ador Italia bazat pe aceste experiențe.

Primul lucru care s-a întâmplat după ce am debarcat în Cagliari și am mers pe jos înspre centrul orașului (Costa Pacifica oferea transport gratuit până la ieșirea din terminal cu autobuzul) a fost faptul că un localnic, filmat de un altul cu telefonul mobil, mi-a luat un scurt interviu. A fost o interacțiune foarte simpatică, mi-a transmis o energie pozitivă. Apoi, având la îndemână Google Maps și instinctele noastre, am continuat să ne plimbăm și am intrat într-un outlet. Mi-am cumpărat niște blugi foarte frumoși de aici; ulterior, când ne-am întors, am uitat sacoșa cu blugii la o terasă unde am decis să nu stăm pentru că bătea prea tare vântul. M-am întors panicată și am găsit-o exact așa cum o lăsasem.

În Cagliari am făcut aproximativ 16.000 de pași și ne-am bucurat de priveliștea oferită de amfiteatrul local, câteva biserici și zidurile cetății pe lângă care am trecut. Am vrut să intrăm la grădina botanică, dar nu părea mai impresionantă decât cea din București, așa că am renunțat. Am prins o zi călduroasă, așa că ne-am întors în cele din urmă pe vas, după cele 3-4 ore petrecute la plimbare.

Seara, la teatru, a fost invitată trupa Illuminati Dance Crew, care a câștigat concursul India’s Got Talent. După cum spune și numele, a fost vorba despre un dans în întuneric unde costumele iluminate cu leduri ale membrilor trupei contribuiau la diverse efecte foarte interesante. Mi-a plăcut mult atmosfera din acest teatru, unde aproape toate locurile au fost ocupate. Nimic altceva interesant nu s-a întâmplat în această a treia zi, doar că m-am mai familiarizat cu vasul și cum să ajungi „pe partea cealaltă” de la același etaj. Eu și mama nu am ratat nicio masă, tocmai pentru că am fost foarte mulțumite de calitatea și diversitatea mâncării oferite.

Ziua 3 – pe vas

Întrucât aveam la dispoziție o întreagă zi fără ca vasul să oprească, am ales să ne petrecem timpul la una dintre multiplele piscine disponibile, iar seara am mers la teatru, o încăpere foarte frumos decorată, pentru un spectacol de dans. Cum mie nu-mi place la piscină, la apă sau la soare în general, am rezistat doar vreo jumătate de oră, după care am mers în cabină pentru a dormi. Cabina noastră nu avea ferestre, astfel că atunci când stingeai lumina, totul era perfect cufundat în întuneric. Am avut câteva vise foarte interesante, pline de claritate, plutind astfel și pe valurile inconștientului.

La teatru am avut parte de un spectacol de dans și mai impresionat decât cel din seara anterioară. Trupa formată din cuplul Lumiere Duo din Rusia ne-a oferit „Seasons of love”, un performance cu acrobații extraordinare, toate bazate pe acest concept cu anotimpuri ale iubirii. A fost poate pentru prima oară când am simțit cu adevărat că dansul este o artă, că trupurile umane pot spune într-adevăr o poveste ajutate fiind de decor, lumini și emoțiile care se citeau pe chipurile celor doi parteneri. După aceea, ne-am delectat cu un minunat gelato – pentru mine, cu aromă de fistic.

Ziua 4 – Palma de Mallorca

Ne-am dorit foarte mult să ajungem în Palma de Mallorca, acesta fiind și motivul principal pentru care am ales această croazieră. La începutul anului, eu chiar eram cât pe ce să obțin un job ca fotograf hotelier în acest oraș, dar nu îmi pare rău că deznodământul a fost altul. Un impediment întâmpinat a fost legat de plata biletului la un autobuz public, unde nu mergea nici POS-ul și nici șoferul nu avea să ne dea rest. Văzând că așa stau lucrurile, am decis să mergem din nou la pas înspre centru.

Am fost plăcut impresionată de statuia lui Emil Racoviță aflată relativ aproape de port, m-am simțit mândră de onoarea ce i-a fost făcută acestui român. Mie mi-a plăcut mult arhitectura orașului cu multe clădiri istorice, statui și toate cele. Aici am ajuns într-un final și la plajă, unde am admirat marea de pe câteva stânci, într-un colț retras. Centrul arăta precum oricare altul, iar oamenii mi s-au părut prietenoși (lucru de așteptat într-un oraș atât de turistic, dar parizienii nu au ajuns la această cunoaștere). M-a impresionat Torrent de sa Riera când am trecut pe un pod deasupra sa; din depărtare, am văzut și catedrala gotică, unde se formase o coadă imensă.

A fost extenuant să ne întoarcem pe jos înspre vasul de croazieră, mai ales că Google Maps ne-a indus în eroare la început și a mai fost necesar un ocol de 4 kilometri. Am mers cel mai mult în această zi, aproximativ 26.000 de pași. Am intrat în câteva magazine, am mâncat un croasant cu fistic delicios la o cafenea din centru și am admirat palmierii aflați pretutindeni. Seara, pe vas, am zis să continuăm tradiția mersului la teatru, dar nu ne-a impresionat numărul de dans oferit de membrii echipei; cu toate acestea, spectacolul era premergătorul Jungle Party, o petrecere tematică pe care au tot promovat-o și la care am decis să participăm la 11 seara.

Mi-am pus „hainele de duminică” (am luat la mine o singură ținută elegantă, tocmai pentru a o purta dacă apar astfel de ocazii). Deși trecuse ora noastră de somn, am ales totuși să dansez puțin pe muzica lor tribală, cu percuție live, printre animatori costumați exotic – era exact genul de muzică tehno care îmi place mie. Teoretic, era un eveniment doar pentru adulți; practic, trebuia să ai grijă la copiii altora, lucru ce nu mi-a plăcut. După jumătate de oră de zbânțuială, am mers la mult așteptatul somn.

Ziua 5 – Valencia

Nu ne-a plăcut Valencia, o spun de la început. Am vrut să vizitez „Orașul Artelor și Științei„, mai exact acvariul oceanografic, pentru că nu aș fi avut timp pentru toate clădirile. Abia deschidea când am ajuns și era o coadă foarte mare, prețurile pentru bilete nu corespundeau celor de pe internet și am renunțat; nu îmi pare rău, am rămas cu un gust amar de la aquariumul din Paris, deși probabil ar fi fost mai impresionant cel din Valencia.

Vremea era urâtă, așa că am dat doar câteva ture printre străduțe, în cumul de 16.000 de pași, și ne-am întors pe vas, unde am avut o altă tentativă de a sta la piscină (am citit povestirea Patru pumni din cartea lui Fitzgerald pe care am luat-o la mine). Seara, a fost un concert live tribut pentru Queen; bărbatul care cânta avea un timbru foarte similar cu cel al lui Freddie Mercury și o tehnică vocală impresionantă, dar eu și mama am fost amândouă de părere că ținuta lui nu-i făcea deloc dreptate marelui artist.

Ziua 6 – Marsilia

Marsilia ne-a plăcut chiar și mai puțin decât Valencia, cel puțin la început. Cu siguranță oboseala s-a acumulat, în pofida numeroaselor ore de somn în întuneric absolut pe care le-am tot strâns în această vacanță. Dezamăgirea cea mai mare a fost pentru mine expoziția imersivă dedicată lui Van Gaugh.

Am plătit, cu tot cu reducere de student, în jur de 17€ pentru a mă plimba prin câteva încăperi cu tablourile lui (expuse mult mai frumos în muzeele vizitate la Paris, desigur). Camera „imersivă” consta în proiecții pe podea, tavan și pereți cu diverse simboluri din tablourile pictorului, iar pentru a te bucura cu adevărat de realitate virtuală era necesar să mai plătești alți 3€. Băiatul de la bilete mi-a spus că toată experiența ar fi durat în jur de o oră, dar în douăzeci de minute văzusem deja tot ce era de văzut – ba chiar m-am întors înapoi, gândindu-mă că poate n-am început eu de unde trebuie și am ratat ceva. Cel mai impresionant lucru din această locație, cu o fațadă de zici că intrai într-un bar underground de motocicliști, a fost toaleta. Da, toaleta de afară, care avea rumeguș în loc de apă, iar acesta bloca mirosurile neplăcute.

În dezamăgirea noastră, am zis să ne întoarcem spre vas, dar am ales o rută alternativă. Astfel, am descoperit Les Docks de Marseille, o clădire istorică ce adăpostește numeroase magazine și restaurante. Arhitectura a fost încântătoare și la fel și outleturile unde am petrecut câteva zeci de minute uitându-ne la haine. Plimbarea printre aceste coloane a mai îndulcit experiența franțuzească, dar îmi este clar că această țară nu se află deloc în sufletul meu.

Distanța înapoi la vas era considerabilă prin terminalul din port, dar Costa Pacifica ne-a oferit și de această dată transfer gratuit cu autobuzul. Chiar dacă nu am văzut prea multe lucruri interesante aici, tot am reușit să parcurgem 15.000 de pași.

Ziua 7 – Savona

M-am îndrăgostit instant de Savona.

Fie vorba între noi, abia așteptam să debarcăm pentru că nu mai aveam țigări și știam că în Italia sunt prețurile ca la noi; totodată, știam din iunie că la ei nu se vând țigări decât în locurile special amplasate. Am băgat banii în primul tonomat ieșit în cale, după ce am ieșit pe jos din terminal, dar țigările nu le-am primit. Am păstrat însă bonul oferit de aparat, iar ulterior, când s-a deschis și Tabaccheria din fața căreia era, i-am recuperat fără probleme. A fost mâna destinului! Am mai făcut câțiva pași printre coloanele lor umbroase (asemănătoare cu cele de la Universitate, din bucurești) și ne-am oprit la prima cafenea ieșită în cale pe partea stângă, în mijlocul centrului, de unde chiar am putut cumpăra țigări.

Aici, am întâlnit un casier care era pe jumătate român și m-am îndrăgostit și de dânsul vreo câteva zeci de minute. Voi ați auzit vreodată limba română vorbită cu accent italian, pe un ton de bariton? De un băiat înalt cu păr buclat?… Din păcate, nu mi-a trecut prin minte să facem o poză ca amintire, dar sper ca urarea lui să se adeverească: „să fii iubită…”

Savona ne-a oferit încă de pe vas o priveliște minunată. Am trecut numai pe lângă clădirile importante din oraș: turnuri, biserici, cetate. Mie mi-a plăcut să mă plimb prin centru, era un vibe foarte bun în jurul orei prânzului; ne-am uitat prin magazine, am aruncat o privire și către plajă și am fost constant certată de mama și o prietenă pentru că nu i-am cerut Instagramul acelui băiat – o experiență de vis. Aici mi-am confirmat pentru totdeauna că ador Italia, de la energia oamenilor la aspectul general al clădirilor, culorile și atmosfera constantă de relaxare, chiar și în mijlocul aglomerației. Alți 15.000 de pași au fost efectuați în această zi.

Ziua 8 – Roma

Am coborât pentru ultima oară de pe vas la ora 9 dimineața, am plătit 6€ de persoană pentru a merge de această dată cu autobuzul înspre gara din Civitavecchia și am reluat traseul din prima zi: tren și autocar înspre aeroport, rezervate prin Omio. Cu toate acestea, era încă foarte devreme când am ajuns la gara din Roma, iar avionul nostru pleca abia la 5 după-amiaza. Am folosit aceste ore pentru a merge la Fontana di Trevi, aflată la vreo doi kilometri de gară. În apropiere, am descoperit Baglocker, o încăpere cu dulăpioare pentru bagaje, cu prețuri foarte bune și un sistem foarte ușor de utilizat.

Astfel descotorosite de cele două ghiozdane și de troller, am coborât la vale înspre celebra fântână. Mă așteptam să fie aglomerat în jurul ei, dar nu mă așteptam să fie goală. Prin urmare, nu mi-am pus nicio dorință, dar desigur că am făcut numeroase poze pentru că este într-adevăr o sculptură superbă. În drumul nostru am mai trecut pe lângă clădiri importante, bine păzite de oameni înarmați și am admirat decorurile arhitecturale. Îmi doresc foarte tare să mă întorc la Roma pentru a explora toate atracțiile locale, mă simt foarte bine pe pământ italienesc și cred că aș putea vorbi și limba după suficient timp petrecut acolo; după ce Maneskin a câștigat Eurovision, am terminat toate lecțiile de italiană de pe Duolingo.

Am ajuns în cele din urmă înapoi la aeroportul Ciampino, iar zborul, în mod surprinzător, nu a avut întârziere. La miezul nopții am ajuns înapoi la Sânpetru și, după cum vă spuneam, încă mă simt legănată de niște valuri invizibile, de sub mine, așa cum m-am obișnuit să fie în ultima săptămână.

Concluzie

Nu știu dacă aș mai merge pe croazieră, cred că pot rezista în astfel de condiții maxim trei zile. Ca fumător, nu mă pot bucura cu adevărat de ritualul meu de dimineață atunci când bate vântul. Am luat Parasinus trei zile la rând pentru a mă feri de o experiență similară cu cea din Praga, când m-am ales cu rinită. Mai mult decât atât, este obositor să te plimbi printre cele 11 etaje ale unui vas atât de mare, cred că multe dintre miile de pași efectuați sunt de fapt aceștia.

Am tot menționat numărul de pași pentru că eu, în general, sunt o felină de casă, ce nu depășește decât rar 1000 de pași pe zi. Cu toate acestea, nu m-au mai luat durerile de șale atât de tare ca în vacanțele anterioare, probabil pentru că mersul pe jos a fost echilibrat de somnul de după-amiază și nu a depășit mai mult de patru ore.

Costa Pacifica a oferit o experiență ok, cu mici nemulțumiri legate de informațiile (ne)oferite, dar nu mă așteptam la o experiență de lux. Din această croazieră am rămas doar cu o dragoste mai mare față de Italia și un vertigo ce sper să dispară în următoarele două-trei zile. A fost obositor, dar am făcut câteva fotografii drăguțe. Pe de-o parte, aleg să scriu aceste postări imediat după ce revin în țară tocmai pentru a avea amintirile cât mai proaspăt în minte; pe de altă parte, probabil voi fi privi lucrurile altfel, mai nostalgic, peste ceva timp.

Hei, măcar de data asta nu am luat bagajul altcuiva…