Dragă Claudia Golea,

Voiam să aștept până aș fi terminat de citit toate cărțile tale, pe care am început să le colecționez în urmă cu trei ani. Cu toate acestea, nu mai am răbdare; am prea multe lucruri să îți transmit și nu găsesc nicio altă cale decât de a o face în mod public. Sper că la un moment dat vei da peste această scriitoare. În caz contrar, sunt sigură că universul știe mai bine ce și cum să facă în privința conexiunii noastre.

Numele meu este Cristina Boncea și sunt și eu scriitoare. Mi-am publicat primul roman la 16 ani și a avut un mic boom comercial datorită titlului și temelor controversate pe care le-am abordat. Cred că în Flower-Power Tantra ziceai, parafrazez, „ce idioți, chiar au crezut că m-am futut cu un câine”; ei bine, genul ăla de controversă. Cartea se numește Octopussy și la 22 de ani mi-am tatuat chiar coverul pe brațul drept. Acum am 26 de ani și am mai publicat de atunci alte patru cărți.

M-am îndrăgostit iremediabil de arta ta când am cumpărat Flower-Power Tantra dintr-un anticariat online. A fost o revelație pentru mine și a intrat în topul cărților mele favorite din toate timpurile. Am rămas de acolo cu fascinația pentru Madonna și albumul Confessions on a Dance Floor, pe care l-am cumpărat în format fizic imediat ce am terminat de citit. Am rămas cu multe lucruri, dar, cel mai important, cu faptul că am descoperit o nouă scriitoare preferată. Am citit apoi French Coca-Cola, Planeta Tokyo și Tokyo by Night. Restul cărților din imagine sunt încă necitite și îți voi spune imediat de ce.

Nu se pune problema că fiecare carte pe care am citit-o mi-a oferit siguranța că tu ești steaua nordică de care aveam nevoie; știam acest lucru de la prima lectură. În schimb, fiecare dintre cărțile tale a adus extrem de multă lumină în viața mea. Nu este deloc întâmplător că par a fi printre puținii cititori care te mai pomenesc în recenzii; din păcate, nu mai ești o scriitoare populară în România, din câte pot înțelege. Cred însă că sufletele noastre au ceva în comun, altfel nu îmi explic iluminarea pe care o simt pogorându-se asupra mea la fiecare lectură. Din acest motiv, amân să-ți citesc cărțile. Îmi dau voie să citesc maxim două pe an. Nu vreau să pierd magia, nu vreau să se termine. Am citit până și Șarpe și cercel, fără să știu că e tradusă de tine, și până și în acea traducere am simțit ceva aparte.

În mintea mea, te pun alături de J.D.Salinger, un alt scriitor favorit de-al meu. Consider că aveți în comun lumina și budismul. Prin „lumină” mă refer la energia care reiese din cărți, la mesajele pe care le transmiteți. Sunt înspre viață, nu înspre moarte. Deși temele despre care ai scris par a aparține părții întunecate a vieții, ce ai făcut cu toate acele abuzuri de substanțe, scene de violență sau pur și simplu dureros de citit precum cele din spital este cu totul diferit față de ce face your average person (sau writer, dacă tot vine vorba); povestea vieții tale, indiferent de gradul de autofiction despre care vorbim, este o inspirație. Nu am nevoie să știu faptele exacte pentru a mă putea simți plină de speranță: iată, o femeie care iubește libertatea la fel de mult precum mine și îi dă voie vieții să se întâmple; iată, poți ajunge deci la împlinire astfel, nerenunțând la esența ta.

Am râs în hohote la French Coca-Cola și aproape am izbucnit în lacrimi la Planeta Tokyo. Am trecut prin toate stările posibile, dar nici măcar despre asta nu este vorba. Pe lângă faptul că ești o scriitoare desăvârșită, ce încerc eu să îți transmit este că e de parcă sufletul tău izbucnește dintre pagini… Nu știu dacă e vorba doar de experiența mea personală sau dacă mai sunt cititori de-ai tăi care te-au citit astfel, dar eu sunt luată pe sus de spiritul tău de fiecare dată și e cea mai frumoasă călătorie în care pot porni. Oriunde mă duci prin cuvintele tale, știu că voi ieși câștigată din asta, că eu însămi voi evolua într-un fel. Ai o putere imensă și nu pot decât să îmi doresc să pot fi o persoană și o scriitoare la fel de puternică și luminoasă.

Nu știu nimic altceva despre tine, în afara faptului că te-ai mutat definitiv în Tokyo. Sper că totul este în regulă. Mi-aș dori nespus să nu fie acestea toate scrierile tale; cred că dacă ai scrie un haiku l-aș reciti de o mie de ori doar cât să mă mai bucur puțin. În orice caz, am vrut să știi că aici în România există o fată care ți-a făcut un mic altar spiritual și care se bucură nespus că a întâlnit în spațiul universal o scriitoare ca tine. Cred cu tărie că oamenii care ne fac să simțim lucruri atât de puternice merită onorați și numiți.

Am scris în recenzia fiecărei cărți ce a făcut-o să fie specială pentru mine. Sunt absolut sigură că nimic din perspectiva mea asupra artei tale nu se va schimba nici după ce voi fi citit celelalte lucrări. Până la urmă, elementul comun dintre toate ești tu, iar eu simt că înțeleg ceva din tine, chiar dacă nu ne cunoaștem; recunosc în tine o parte din mine, iar tu mă ajuți indirect să mă aliniez mai mult cu cine sunt, prin simplul fapt că ai ales să scrii și să publici. Asta am vrut de fapt să îți transmit.

Pentru persoanele care citesc această scrisoare și nu sunt Claudia Golea, am următorul mesaj: dacă îi vedeți vreuna dintre cărți printr-un anticariat (din moment ce în librării nu se mai găsesc de mult), vă rog să îi dați o șansă. Claudia Golea merită atenția cititorilor români; există mari șanse să devină și autoarea voastră preferată. Nu vă lipsiți de această experiență! Plus că, dacă rezonați cu ea, se prea poate să găsiți un prieten și în mine. Sunt recunoscătoare oricum dacă o singură persoană îmi urmează îndemnul.

Acestea fiind spuse, mi-ar plăcea să ajungă la tine cuvintele mele. Eu le pun în univers, ca atunci când sufli peste o păpădie uscată. Nu mai ține de mine ce se întâmplă mai departe. Mă bucur că ți-am scris. În mintea mea, vorbesc mult cu tine. Mă întreb: ce ar face Claudia? Cum ar vedea ea situația asta? și mi te imaginez râzând de absurdul unor situații. La urma urmei, chiar dacă e vorba despre o proiecție și nu o întâlnire a sufletelor îngemănate, tot meriți orice laur pentru poveștile tale. Dacă voi primi vreodată un diagnostic ca al tău, cred că aș vorbi cu tine…

Cu toată dragostea,

Cristina.