recenzie
-
Nu cred că Junky ar fi avut un impact la fel de mare în zilele noastre; suntem familiarizați cu ce fel de stil de viață presupune consumul de marfă – fie direct, fie aflăm de la televizor prin știri&documentare. Pe de altă parte, Burroughs ne-a oferit perspectiva din interior, într-un stil foarte captivant. Ar fi
-
Începusem să citesc Sangvinar la un moment dat, dar m-am pierdut; cred că Pădurea de scorțișori reușește să aducă la vedere același stil, vocea recognoscibilă a lui Rareș, într-un mod mult mai accesibil. Nimic nu este facil aici, doar că drumul spre imaginarul poetic este mult mai limpede. Are ceva din Twin Peaks. Pentru mine,
-
Crisalidă este o revelație&un must read! Dacă ești vreodată în căutarea unei voci pure sau pur poetice la feminin, Mădălina este răspunsul. Acest volum scris în stil confesiv îndeamnă la vindecare, dacă nu reprezintă chiar o sursă de vindecare în sine. Prima parte îi este dedicată bunicii care a crescut-o precum o mamă; poemul final
-
Grădina de sticlă te face să te simți inconfortabil. Nu vinovat(ă) pentru că tu (probabil) ai părinți, nu ai fost violat(ă), nu ai trăit vremuri istorice care au condus la faliment după o viață întreagă de muncă umilitoare – nu în contrast cu nimic din experiența „omului de rând”; e din cauza acceptării totale a
-
Acest purceluș a mers la piața de versuri și s-a întors încărcat cu sacoșe de rafie; în sacoșele de rafie se află toilet jokes, autoflagelări mărunte, critici asupra poeziei moderne & roasturi la adresa lui Nichita Stănescu, dar și antagonizarea celui ce se teme să își asume rolul Iubitului Important (grecii ar strâmba din nas
-
Colectiva este un volum foarte apreciat; Ioan Coroamă a realizat multe construcții care prind, majoritatea în stil mix&match cu propriile versuri în cadrul unui poem individual. Viziune? Absolut. Un tânăr care vrea să se impună în acest univers (nu doar poetic). Pentru mine: cel mai triggering volum pe care l-am citit&analizat în detaliu. Prima parte,
-
Mariana Marin mi-a fost dragă de la primele cuvinte; o pot compara numai cu Angela Marinescu, dar preferința mea pentru cea din urmă nu se schimbă. Îmi place foarte mult să citesc antologii de autor; am încredere în cei care selectează textele că îmi vor arăta exact esențialul. La întretăierea drumurilor comerciale conține cinci volume
-
Sigur că un roman precum Fuccboi stârnește controverse – de la titlu la felul în care e scris. Este un vortex, un univers foarte cunoscut, în special generațiilor mai noi. Sean Thor Conroe ne povestește aici cum a scris exact ceea ce citim. Într-o formă lingvistică tradusă cu mare pricepere de către Paul Simula, el
-
Am cumpărat Paradise Rot pentru că am fost impresionată de viziunea artistică a lui Jenny ca muzician. Din păcate, mi se întărește credința că oamenii din această industrie ar trebui să păstreze o distanță sigură față de literatură. Ce a vrut Jenny să facă din această scurtă poveste? Să ne zică despre Jo, o tânără
-
Nu eram familiarizată nici cu lucrările lui Gorzo, nici cu ale lui Greene înainte să citesc această carte, dar m-a atras elementul autobiografic. Am fost imediat captivată de stilul narativ. Ce vei găsi în aceste aproximativ 200 de pagini ale cărții Ce am învățat de la Graham Greene: o istorie de familie? Povestea de viață
-
Primul gând când citești următorul volum după un debut senzațional este: oare va fi mai bun? Ludmila răstoarnă munții (2024) vine ca o continuare la o cană de noviciok la bătrânețe; nu pentru a-i face concurență, ci pentru a ne oferi o imagine încă și mai din interiorul experienței poetei. Lena a avut de la
-
Despre biocharia.ritual ecolatru (2020, 2022) au vorbit mulți & rezonez când volumul este caracterizat drept avangardist, dar și criptic, barbian; inovator prin formă și idei; înspăimântător prin tematica post-apocaliptică; o carte scrisă pentru „familiie de cyborgi care vor popula planeta noastră într-un viitor ce frizează grotescul, dar nu și fezabilul”, conform lui Andrei-Codrin Bucur. Imaginează-ți
-
Florin Gherman debutează puternic cu Noaptea meduzei (2025). Cele 22 de poeme selectate pentru acest volum conturează un univers meta (“o seră 5D”) în care valuri de suferință se îmbină cu victoria supraviețuirii. Cel mai asemănător poet contemporan cu care îl pot compara este un “cvasi-florin”, zis și Flo Popa. Se regăsește aici ceva din
-
Patricia Lockwood mă impresionează din ce în ce mai tare. Nimeni nu vorbește despre asta (2021) păstrează atât temele autobiografice din Motherland Fatherland Homelandsexuals, cât și imaginile suprarealiste pentru a ne oferi o capodoperă (post)modernă. Nu este nimic criptic aici, Patricia a scris despre lumea în care trăim cu toții, atât de mult încât uităm
-
Nu cred că acest om a scris vreo frază plictisitoare în viața lui. Își merită absolut toți laurii, este Autorul de care avem nevoie, pe care merită să-l slăvim; să-l lăsăm să ne arate ce-i cu lumea asta (reală și literară). Viciu ascuns ni-l prezintă pe Doc, detectiv particular din LA, pe care o fostă
Cristina Boncea 