Mama câinelui (2022) este o poveste sfâșietoare spusă într-un mod foarte umoristic. Anii ’40 au fost marcați (și) de războiul greco-italian, cu implicația armatelor germane & britanice. Romanul lui Matesis abordează consecințele asupra locuitorilor din Cetățuie, un loc imaginar în apropiere de Atena, iar povestea este relatată de Roubini/Rarou – de la copilărie până la pensie.

Cred că doar astfel ne putem închipui ce a însemnat perioada războiului, cu foametea și victimele sale: din interior, trăind alături de narator lipsurile, frica și înțelegând de ce supraviețuirea te împinge să iei cele mai extreme decizii. Împreună cu mama și cei doi frați ai săi, mica Roubini trebuie să se ocupe de gospodărie – în absența tatălui, plecat în război. Literatura de acest tip nu este ușor de parcurs, din punct de vedere emoțional, dar Matesis îndulcește totul prin micile anecdote cu privire la soarta localnicilor.

Petrecând mult timp alături de vecini, Roubini ajunge să treacă împreună cu ei prin tragedii: de la gătirea papagalului din lipsă de carne la decese teribile, deseori arbitrare. Ne povestește toate acestea din viitor, ca „tânără pensionară” care și-a dedicat viața actoriei. Există astfel două etape: în timpul Ocupației & după aceasta; ajungi să te întrebi, în perioada de tranziție, care dintre ele a fost mai blândă.

Vocea ei este acidă, ironică, self-assured. Bomba vine înspre final, când realizăm că tot acest ambalaj umoristic ascunde un adevăr și mai mare – care a fost impactul emoțional, de durată al copilăriei petrecute astfel; în sânul războiului, în nesiguranță, la limita subzistenței. Există multe scene inocente, de o frumusețe care pare incredibilă într-un asemenea context. Reiese de aici vibe-ul specific spiritului grecesc, cum am mai întâlnit în relatările lui Gerald Durrell despre viața familiei sale.

Cu siguranță una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta – te cucerește instant. O resursă importantă atât pentru a înțelege mai bine istoria acestei țări, cât și moștenirile transgeneraționale pe care orice popor le cară în mod conștient sau inconștient; această înțelegere este menită să ne apropie, să ne amintească faptul că dezbinarea duce doar la și mai multă suferință colectivă.