când te gândești la beție
ai în minte un tip caraghios, care merge împleticit și nu poate articula corect cuvintele
îți imaginezi o persoană de care râzi într-un bar,
care ține un pahar într-o mână și se clatină, strigând lucruri neînțelese de nimeni
poate râzând, poate înfuriindu-se pe cine știe ce fapt
dar pe bețivii recalcitranți nu apuci să îi vezi prea mult, fiindcă sunt dați afară de pază
când te gândești la beție, crezi că e ceva temporar, un spectacol
și apoi, fiecare revine la normal
se întoarce pe străzi sau acasă, la locul de muncă, la familie
la școală
alcoolul e doar un prieten sau un dușman temporar, nu-i așa?
bei o dată sau weekend de weekend și nimic prea grav nu se întâmplă… povestiri pentru viitorii nepoți, așa se nasc amintirile
așa îți faci noi prieteni sau chiar cunoști pe cineva special
la beție. acea stare temporară, amuzantă, care aduce doar mici mahmureli după sine
după care te întorci la cel ce erai
asta e beție, nu-i așa?

dacă ți-aș spune că ești cu adevărat beat, cu adevărat bețiv atunci când ești perfect coerent
doar îți sticlesc ochii și din tine reiese o cu totul altă formă de existență
o altă persoană ia controlul asupra ta, mintea ți se scindează, iar alcoolul e râul care te separă de cel pe care îl știai
nimeni altcineva nu și-ar putea da seama că nu mai ești tu la butoane, ba chiar se vor mira de cât de puțin ești afectat de litrii de alcool pe care i-ai turnat pe gât într-o noapte oarecare
ce devine dimineață, iar ceilalți se întorc către casele lor
în timp ce tu ești anesteziat, ți-ai dori să nu se termine niciodată; beția devine atunci viață
și chiar atunci când încerci să stai la distanță, un simplu pahar devine acea transformare într-o altă persoană
care nu se clatină atunci când merge, care vorbește cu însuflețire despre tot ce doare sau mângâie, despre singurele lucruri care contează
o persoană creată din alcool, menită să umple golul lăsat de adevărata viață în sufletul dualizat al celui ce bea
bea, bea, bea până dimineața
doarme câteva ore și o ia de la capăt
dacă ți-aș spune că abia asta e beție?

nu când mergi cu prietenii și radeți de cuvinte care sună suspect din gura acum amară a unuia dintre voi sau când un joc inocent de beer pong se transformă într-o noapte de combinații sexuale
dimineața regreți vreo cinci secunde ce s-a întâmplat și apoi te întorci… fiindcă cei care nu sunt bețivi încă au o casă
în ei înșiși, mai mult decât orice.
bețivii adevărați sunt ca melcii, își cară sufletele pe umeri
nu e loc și pentru ei, și pentru umbra lor în aceeași cochilie, e mereu care pe care
și alcoolul învinge de fiecare dată
cine ar vrea să fie dat afară de acasă?
vrei să fii tu însuți sau să trăiești?
lasă-ne să alegem pentru tine
spun moleculele de hamei din bere
și toarnă, toarnă, toarnă pe gât licoarea
ce te va salva de încă o întâlnire cu iadul ce zace în noi toți

aceea e beție. acela e un bețiv.
nu oricine e menit să își întâlnească dualitatea
bukowski merită mai mult respect fiindcă a scris toate astea
și doar știu prea bine că atunci când ești beat
vrei să faci orice în afară de a lua contact
în vreun fel sau altul cu lumea.