vorpal

  • Teodor Dună ne duce în centrul apocalipsei, pe urmă ne extrage și ne aruncă în amintiri, wishful thinking & criza trecerii timpului. Amicii lui (sau ai noștri?) sunt ventrilocul, câinele negru viu & mort, femeia când frumoasă, când urâțică, dar oricum tristă, Mefistofel, Melpolmene și, în general, umanitatea ca turmă de porci încă vii în

    Read more →

  • Ștefania Mihalache este oficial unul dintre poeții mei români preferați. Cronica Akasha (2021) oferă un univers gotic, cu inserții autobiografice și imagini suprarealiste în care personajele recurente livrează mesaje despre „viața de după viață” în paralel cu cea a celor încă vii. Cartea îi este dedicată postum tatălui autoarei, Ion Mihalache, din al cărui jurnal

    Read more →

  • sisteme de fixare și prindere (2016) este sora Ultimei familii tradiționale; perspectiva feminină asupra rolului de părinte, mai întâi în expectativă, apoi imersiune în viața în patru, totul culminând cu întoarcerea la propria origine – o cartografiere superbă. Primul și A doua, primele capitole ale volumului, descriu procesul gestației, cu toate fricile și revelațiile pe

    Read more →

  • Cartea plantelor și animalelor (2023) e prea mare de mine, dar m-am încumetat să o citesc; i-am acordat timpul necesar. Cu toate acestea, pot doar să întrevăd cu ochiul minții adevărata sa dimensiune. După toată experiența de viață și de scris a Simonei, ea ne oferă această enciclopedie în dublu sens, precum textele. Nu este

    Read more →