recenzie
-
Debutul lui Robert Elekes în poezie a fost mind-blowing. Aici îmi iau dinţii-n spinare şi adio este în sine un volum genial, dar când te gândești că este abia începutul, devine puțin scary. L-am ascultat pe Robert recitând la maratonul de poezie organizat anual de Facultatea de Litere din Brașov și am rămas în minte
-
Conceptul de limerick îmi era doar vag cunoscut și De ce n-au pisicile coadă (2017) mi-a arătat că regulile sunt destul de flexibile. v.leac a provocat mai mulți autori români să creeze câte 20 de limericks însoțite de imagini, iar rezultatul este numai bun pentru a fi oferit „unui scorțos lipsit de umor”. Printre regulile
-
O să încep clișeic prin a spune că încă de la primele cuvinte Eugenides m-a prins; dacă aș fi autoarea care știu că sunt în interiorul meu (potențialul), așa aș scrie. Imagini clare, ce curg unele în altele, o tematică grea, o perspectivă originală asupra suicidului, care conectează starea unei întregi națiuni de moartea celor
-
L-am ocolit ceva vreme pe Vonnegut pentru că trăiam cu impesia că stilul lui e SF, abstract, greu de urmărit. Abatorul cinci mi-a shimbat desigur părerea, enumerându-se acum printre cărțile pe care le găsesc perfecte din toate punctele de vedere. O carte în carte în carte: autorul a fost unul dintre puținii supraviețuitori americani ai
-
Am strigat ca o majoretă când am prins imaginea din mai aproape, cred că îl descifram mai ușor pe Nietzsche în facultate când habar nu aveam de filosofie. Nada e linia de finish a lucrărilor lui Andrei pentru mine; le-am citit ghidată de instinct, cumva într-o ordine mai cu sens decât cea cronologică. Din punct
-
Intimitate conține unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit vreodată, Insinuare pe lângă o ființă ciudată. Am primit cartea cadou și am deschis-o aleatoriu la acest titlu, care m-a cucerit instant. Boala despre care vorbește Angela ar putea fi cea care „i-a măcinat tinerețea între 15 și 26 de ani”, tuberculoza. Pentru
-
De la William S. Burroughs am mai citit Pederast (/Queer) și mi-a plăcut, de la Kerouac nimic altceva încă, dar am fost încântată când am descoperit că cei doi au scris o carte împreună – mai ales una cu un titlu atât de interesant. Mi-a plăcut și felul cum a fost inclus acest titlu în
-
La 19 ani am judecat această carte la fel de tare precum mă judecam pe mine. Vegetariana merită însă toți laurii pe care i-a primit de-a lungul vremii și abia aștept să citesc și celelalte lucrări ale acestei autoare. Mă bucur că am avut inspirația de a o reciti, aș fi ratat o lucrare cu
-
Am descoperit volumul lui Deniz Otay într-una din sălile Facultății de Litere, am deschis-o la o pagină oarecare și am fost fascinată de poemul Băieți străini care mă conduc („sunt o fată artefactă/conectată la vigoarea lui marte”). Sunt, la rândul meu, o fată simplă – văd referință la astrologie și vreau să cumpăr cartea, ceea
-
Despre ce vorbim când vorbim despre iubire mi-a fost recomandată pentru a înțelege mai bine care e faza cu proza ultra scurtă, de câteva sute de cuvinte. Raymond Carver este aparent un nume greu în acest tip de literatură, profesor universitar care a ținut multe cursuri de creative writing, dobândindu-și gloria prin volumele publicate în
-
Când am citit Henry și June prima dată, acum 7 ani, a devenit instant cartea mea preferată. M-am identificat profund cu Anaïs, a fost prima, dacă nu chiar singura femeie ale cărei mișcări sufletești și năzuințe se aseamănă atât de tare cu ale mele; m-am gândit atunci că acest lucru se datorează similitudinilor astrologice din
-
Strigarea lotului 49 a fost o mare revelație literară pentru mine. M-am ferit de post-modernism din teama că e ceva atât de extra încât nu-l pot cuprinde cu mintea, că prejudecățile mele vor fi mai puternice decât orice ar vrea un autor de acest gen să ofere publicului. M-am înșelat complet: călătoria trippy creată de
-
Patru copii pe nume Lucy, Susan, Edmund și Peter au o psihoză comună și lumea înnebunește de plăcere să citească despre asta. Glumesc, desigur, dar puține lecturi mi s-au părut mai chinuitoare decât Leul, vrăjitoarea și dulapul (mi-a trebuit pentru un curs de la master). Referitor la Cronicile din Narnia, am mai citit la un
-
Bucureștiul e un oraș care îți oferă aur în schimbul unei miiici părți a sufletului tău; ajungi să i-o donezi benevol tocmai pentru că ești prea îmbătat de magia lui ca să îți mai dai seama ce faci. Astfel am experimentat eu capitala țării noastre și nici din al treilea volum de poezii publicat în
Cristina Boncea 