recenzie
-
Am stat să îmi imaginez un Flo în spatele ecranului, în întuneric și cu tehno pe fundal, creând toate aceste imagini și imaginația mea a dat fail – e clar că nu am ajuns încă la versiunea care poate cuprinde mental acest grad de genialitate. Am petrecut ceva timp cu Dezintegrare (2021) înainte să mă
-
Serialul Crazy Ex-Girlfriend a fost o revelație pentru mine, prin el am descoperit diagnosticul de Borderline Personality Disorder. Am rezonat profund cu personajul principal, creat și jucat de Rachel Bloom. De atunci, am continuat să-i urmăresc activitatea, inclusiv numărul de comedie muzicală de pe Netflix. Am găsit volumul pe Antic ExLibris și mi-a plăcut totul
-
Debutul lui Robert Elekes în poezie a fost mind-blowing. Aici îmi iau dinţii-n spinare şi adio este în sine un volum genial, dar când te gândești că este abia începutul, devine puțin scary. L-am ascultat pe Robert recitând la maratonul de poezie organizat anual de Facultatea de Litere din Brașov și am rămas în minte
-
Conceptul de limerick îmi era doar vag cunoscut și De ce n-au pisicile coadă (2017) mi-a arătat că regulile sunt destul de flexibile. v.leac a provocat mai mulți autori români să creeze câte 20 de limericks însoțite de imagini, iar rezultatul este numai bun pentru a fi oferit „unui scorțos lipsit de umor”. Printre regulile
-
O să încep clișeic prin a spune că încă de la primele cuvinte Eugenides m-a prins; dacă aș fi autoarea care știu că sunt în interiorul meu (potențialul), așa aș scrie. Imagini clare, ce curg unele în altele, o tematică grea, o perspectivă originală asupra suicidului, care conectează starea unei întregi națiuni de moartea celor
-
L-am ocolit ceva vreme pe Vonnegut pentru că trăiam cu impesia că stilul lui e SF, abstract, greu de urmărit. Abatorul cinci mi-a shimbat desigur părerea, enumerându-se acum printre cărțile pe care le găsesc perfecte din toate punctele de vedere. O carte în carte în carte: autorul a fost unul dintre puținii supraviețuitori americani ai
-
Am strigat ca o majoretă când am prins imaginea din mai aproape, cred că îl descifram mai ușor pe Nietzsche în facultate când habar nu aveam de filosofie. Nada e linia de finish a lucrărilor lui Andrei pentru mine; le-am citit ghidată de instinct, cumva într-o ordine mai cu sens decât cea cronologică. Din punct
-
Intimitate conține unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit vreodată, Insinuare pe lângă o ființă ciudată. Am primit cartea cadou și am deschis-o aleatoriu la acest titlu, care m-a cucerit instant. Boala despre care vorbește Angela ar putea fi cea care „i-a măcinat tinerețea între 15 și 26 de ani”, tuberculoza. Pentru
-
De la William S. Burroughs am mai citit Pederast (/Queer) și mi-a plăcut, de la Kerouac nimic altceva încă, dar am fost încântată când am descoperit că cei doi au scris o carte împreună – mai ales una cu un titlu atât de interesant. Mi-a plăcut și felul cum a fost inclus acest titlu în
-
La 19 ani am judecat această carte la fel de tare precum mă judecam pe mine. Vegetariana merită însă toți laurii pe care i-a primit de-a lungul vremii și abia aștept să citesc și celelalte lucrări ale acestei autoare. Mă bucur că am avut inspirația de a o reciti, aș fi ratat o lucrare cu
-
Am descoperit volumul lui Deniz Otay într-una din sălile Facultății de Litere, am deschis-o la o pagină oarecare și am fost fascinată de poemul Băieți străini care mă conduc („sunt o fată artefactă/conectată la vigoarea lui marte”). Sunt, la rândul meu, o fată simplă – văd referință la astrologie și vreau să cumpăr cartea, ceea
-
Despre ce vorbim când vorbim despre iubire mi-a fost recomandată pentru a înțelege mai bine care e faza cu proza ultra scurtă, de câteva sute de cuvinte. Raymond Carver este aparent un nume greu în acest tip de literatură, profesor universitar care a ținut multe cursuri de creative writing, dobândindu-și gloria prin volumele publicate în
-
Când am citit Henry și June prima dată, acum 7 ani, a devenit instant cartea mea preferată. M-am identificat profund cu Anaïs, a fost prima, dacă nu chiar singura femeie ale cărei mișcări sufletești și năzuințe se aseamănă atât de tare cu ale mele; m-am gândit atunci că acest lucru se datorează similitudinilor astrologice din
-
Strigarea lotului 49 a fost o mare revelație literară pentru mine. M-am ferit de post-modernism din teama că e ceva atât de extra încât nu-l pot cuprinde cu mintea, că prejudecățile mele vor fi mai puternice decât orice ar vrea un autor de acest gen să ofere publicului. M-am înșelat complet: călătoria trippy creată de
Cristina Boncea 