recenzie
-
„e greu să scrii un poem/și să nu te gândești/instant la dragoste/sau la mama” Astfel scrie Lena în o cană de noviciok la bătrânețe, volumul ei de debut din 2020, unul dintre cele mai puternice pe care le-am citit. Încă de la început aflăm cine e: o fată care își dezamăgește familia urmând acest drum
-
Poezia Angelei Marinescu din această antologie m-a transportat într-un univers care, deși descrie cele mai tenebroase niveluri ale experienței umane, mi-a părut o a cincea dimensiune demnă de una dintre cele mai bune poete pe care le-a avut România vreodată. Pe măsură ce citeam mă întrebam de ce nu este inclusă în curricula școlară, de
-
Tagliatelle allegro (2024) descrie perfect experiența acestei cărți: bucăți mici și fluide de text, fragilitate și parcă un abur care se ridică din pagini. Un volum ce poate fi citit dintr-un foc despre desprinderea de un alt suflet – o experiență mereu profund transformatoare. Printre aceste bucăți sunt strecurate și texte de tipul wishful thinking
-
Nu mi-e clar dacă Vonnegut a intenționat să scrie o distopie sau o utopie prin Leagănul Pisicii. Cartea mi-a amintit foarte tare de Jurnalul lui Palahniuk. Nu mi-a plăcut la fel de mult ca Abatorul Cinci, dar Vonnegut e cu siguranță în ascensiune printre autorii mei preferați. Dacă te întrebi cum ajungi de la creatorul
-
Not the dog! Mica mea inimă de om singuratic este genul de poveste în care lucruri din ce în ce mai groaznice i se întâmplă bietului protagonist, dar, din fericire, cele mai multe sunt dirijate de mintea lui de om foarte anxios, ceea ce le duce mai mult în sfera imaginarului. Pe de altă parte,
-
Mi-a plăcut mult Eva și ceilalți, prima carte de-ale Cristinei Ispas pe care am citit-o. Lectura mi s-a părut greoaie la început din cauza descrierilor lungi, dar mai mult din cauza fontului prea mic al textului. După ce m-am deprins cu personajele, puțin ca în experiența cu romanul lui Bogdan Coșa, Cât de aproape sunt
-
o dronă care să mă vrea în sfârșit doar pe mine (2018), spre deosebire de primul volum al lui Robert, ne implică în abisul interior al unui bărbat de 33 de ani în mod cât se poate de direct. Protagonistul (sau eul-locutor) își asumă aici mizeria din jur mai mult decât personajele din Aici îmi
-
Nu îmi dau seama dacă e mai bine să ai un mic know-how despre Vlad Drăgoi sau e mai satisfăcător să plonjezi direct în textele lui. eschiva a apărut acum 10 ani (dar a fost reeditată în 2021 cu suport audio), când el avea 28. Esențial e faptul că Vlad este un performer foarte bun
-
Un râs ca un zgomot de sticle sparte (2024) mi-a amintit pe alocuri de Frumusețea bărbatului căsătorit al Dianei Geacăr, prin tonul confesiv vizavi de o relație din trecut și etapele de vindecare prin care treci în urma ei. Cu toate acestea, volumul Cristinei Drăghici este mult mai complex și abordează teme de interes global,
-
Emigration Blues, volumul de debut al lui Titus Radu, conține o poveste la fel de pătrunzătoare precum celălalt roman al său, Istoria celor cuminți. Cu același fundal istoric, situându-ne de această dată între ’89 și 2007, urmărim povestea lui Andrei, un tânăr bărbat care emigrează din Lupeni pentru a-și construi o soartă mai bună. Povestea
-
Amurg este cel de-al treilea microroman pe care l-am citit de la Osamu Dazai; primul a fost Școlărița, a cărui atmosferă mi-a plăcut foarte tare, iar celălalt este Dezumanizat, un volum profund autobiografic. După lucrările sale s-au făcut filme și benzi desenate japoneze, dar nu am explorat niciunul dintre ele încă. Romanul a fost inițial
-
Poartă-ți plugul peste oasele morților este cu siguranță unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit. Olga Tokarczuk a intuit (sau poate i-au arătat stelele?) încă din 2009 conflictul dintre oamenii spirituali și cei care vor să urmeze tradițiile și nu se pot desprinde de credințe vechi. Deși acest meta-război nu-și va afla
-
Am citit acest foarte frumos editat volum de la Cartier pentru că sunt în căutare de repere lirice în spațiul contemporan; orice scriitor aspirant trebuie să-i studieze pe doomiiști, acesta este un sfat recurent pe care l-am primit. Ștefan Manasia este unul dintre numele grele din acest punct de vedere, iar Etica grunge. Sîntem generația
-
Am stat să îmi imaginez un Flo în spatele ecranului, în întuneric și cu tehno pe fundal, creând toate aceste imagini și imaginația mea a dat fail – e clar că nu am ajuns încă la versiunea care poate cuprinde mental acest grad de genialitate. Am petrecut ceva timp cu Dezintegrare (2021) înainte să mă
-
Serialul Crazy Ex-Girlfriend a fost o revelație pentru mine, prin el am descoperit diagnosticul de Borderline Personality Disorder. Am rezonat profund cu personajul principal, creat și jucat de Rachel Bloom. De atunci, am continuat să-i urmăresc activitatea, inclusiv numărul de comedie muzicală de pe Netflix. Am găsit volumul pe Antic ExLibris și mi-a plăcut totul
Cristina Boncea 