recenzie
-
Ștefania Mihalache este oficial unul dintre poeții mei români preferați. Cronica Akasha (2021) oferă un univers gotic, cu inserții autobiografice și imagini suprarealiste în care personajele recurente livrează mesaje despre „viața de după viață” în paralel cu cea a celor încă vii. Cartea îi este dedicată postum tatălui autoarei, Ion Mihalache, din al cărui jurnal
-
Medusa (2024) m-a furat la început prin imagini, fapt pentru care am realizat o analiză amănunțită a fiecărui poem în parte. Voi prezenta în continuare concluziile la care am ajuns. Cred că Ritei îi ies cel mai bine poemele cotidiene, nu atât de mult cele cu inserții suprarealiste; volumul reprezintă un mix între cele două.
-
c u t i c u l a r (2017) este unul dintre cele mai bune volume pe care le-am citit. Pot doar să îmi închipui evoluția lui Mihók în volumele mai recente. Majoritatea poemelor îi sunt dedicate Nataliei, în onoarea despărțirii – iată cum poți să scrii despre această experiență umană într-un mod care
-
Oare la fel de stângaci se simt și alții care au citit Sputnik în grădină (2020) când aleg să vorbească despre el? Ce ne-a oferit Gabi Eftimie este un dar extrem de prețios, cu imagini puternice atât ad litteram, cât și în cuvinte; „un volum eco” nu descrie această experiență suficient de bine – nu
-
sisteme de fixare și prindere (2016) este sora Ultimei familii tradiționale; perspectiva feminină asupra rolului de părinte, mai întâi în expectativă, apoi imersiune în viața în patru, totul culminând cu întoarcerea la propria origine – o cartografiere superbă. Primul și A doua, primele capitole ale volumului, descriu procesul gestației, cu toate fricile și revelațiile pe
-
Anne Sexton se încadrează pe linia Plath–A.Marinescu–Lana del Rey; femeie căreia vocea morții i-a șoptit în ureche până când, în cele din urmă, s-au sărutat timpuriu. Așa ne place să spunem când cineva își pune capăt zilelor, că ar mai fi avut timp, dar nu avem de unde ști ce presupunea contractul său cu viața.
-
Am ajuns la maki for 2 după ce am citit un eseu scris de Andrada Strugaru despre dislocarea antropocentrismului în poezia română postdouămiistă; fie nu am acordat suficientă atenție, fie chiar nu am mai citit un volum de poezii care să abordeze atât de bine această tematică până acum. Încep cu o afirmație tare: maki
-
Cred că Brautigan e primul beatnic pe care îl citesc (intenționat); îmi place să deschid antologii poetice fără să știu prea multe despre autori – frumusețea în a te afla încă la începutul călătoriei poetice. În baza referințelor mele de până acum, Brautigan seamănă cel mai mult cu Bukowski; același stil liber, bittersweet, abordând teme
-
Satao (2020) este un volum care se remarcă prin câteva poeme bune, majoritatea scrise într-un registru grav, în cel mai bun caz melancolic. Satao este numele unui elefant care a fost ucis de braconieri „pentru a potoli cererea avidă de fildeș din țări îndepărtate”; această temă, a sacrificiului exagerat în schimbul recompenselor mărunte, reunește într-un
-
Cred că Antistene ar fi fost mândru să citească Dmitri:genul cinic; Dmitri a surprins perfect această perspectivă asupra vieții, fără a rămâne însă blocat în rigorile școlii grecești. Sigur, regăsim influențele științelor exacte în acest volum, ceea ce este minunat, adaugă plusvaloare și originalitate. Mai mult decât atât, „genul cinic” vine în continuarea genurilor literare
-
Mă întrebam la Sînt alta dacă, oare, această voce feminină, dar nu mereu blândă îi este caracteristică volumului sau Svetlanei în general și cred că am răspunsul; Gravitație este un poem-fluviu pe care l-am urmărit cu și mai mare plăcere, cel mai probabil datorită temelor abordate. Decesul părinților și, implicit, ruperea legăturii cu originile, suferința
-
După ce am citit Eschiva și Mica mea inimă de om singuratic, Soare frumos mi-a confirmat că talentul cel mare al lui Vlad este crearea imaginilor puternice, pe care le păstrezi cu tine. O combinație între meme-uri contemporane și umorul unui Peter Pan de Codlea – el, prietenii lui, fostele iubite, părinții lui – toți
-
Reușesc în sfârșit să pun mâna pe un volum de-ale lui Leac. M-a inspirat faptul că citeam Celebrul animal al lui Lazurca în paralel; mai citisem cartea cu limericks, dar nu e același lucru. Știam că îmi va plăcea probabil orice volum publicat de el (unul dintre titanii poeziei contemporane), dar acum am și argumente,
-
Dacă feminitatea ar fi un volum de poezii, ar fi Sînt alta. Este prima oară când o citesc pe Svetlana, așa că nu știu dacă acest stil o reprezintă în general, dar mie volumul mi-a transmis, mai presus de orice, o stare de tandrețe până la erotism. După cum ne spune Andrei Codrescu pe coperta
-
Cartea plantelor și animalelor (2023) e prea mare de mine, dar m-am încumetat să o citesc; i-am acordat timpul necesar. Cu toate acestea, pot doar să întrevăd cu ochiul minții adevărata sa dimensiune. După toată experiența de viață și de scris a Simonei, ea ne oferă această enciclopedie în dublu sens, precum textele. Nu este
Cristina Boncea 