poezie contemporana
-
Ștefania Mihalache este oficial unul dintre poeții mei români preferați. Cronica Akasha (2021) oferă un univers gotic, cu inserții autobiografice și imagini suprarealiste în care personajele recurente livrează mesaje despre „viața de după viață” în paralel cu cea a celor încă vii. Cartea îi este dedicată postum tatălui autoarei, Ion Mihalache, din al cărui jurnal
-
c u t i c u l a r (2017) este unul dintre cele mai bune volume pe care le-am citit. Pot doar să îmi închipui evoluția lui Mihók în volumele mai recente. Majoritatea poemelor îi sunt dedicate Nataliei, în onoarea despărțirii – iată cum poți să scrii despre această experiență umană într-un mod care
-
Oare la fel de stângaci se simt și alții care au citit Sputnik în grădină (2020) când aleg să vorbească despre el? Ce ne-a oferit Gabi Eftimie este un dar extrem de prețios, cu imagini puternice atât ad litteram, cât și în cuvinte; „un volum eco” nu descrie această experiență suficient de bine – nu
-
sisteme de fixare și prindere (2016) este sora Ultimei familii tradiționale; perspectiva feminină asupra rolului de părinte, mai întâi în expectativă, apoi imersiune în viața în patru, totul culminând cu întoarcerea la propria origine – o cartografiere superbă. Primul și A doua, primele capitole ale volumului, descriu procesul gestației, cu toate fricile și revelațiile pe
-
Am ajuns la maki for 2 după ce am citit un eseu scris de Andrada Strugaru despre dislocarea antropocentrismului în poezia română postdouămiistă; fie nu am acordat suficientă atenție, fie chiar nu am mai citit un volum de poezii care să abordeze atât de bine această tematică până acum. Încep cu o afirmație tare: maki
-
Satao (2020) este un volum care se remarcă prin câteva poeme bune, majoritatea scrise într-un registru grav, în cel mai bun caz melancolic. Satao este numele unui elefant care a fost ucis de braconieri „pentru a potoli cererea avidă de fildeș din țări îndepărtate”; această temă, a sacrificiului exagerat în schimbul recompenselor mărunte, reunește într-un
-
Cred că Antistene ar fi fost mândru să citească Dmitri:genul cinic; Dmitri a surprins perfect această perspectivă asupra vieții, fără a rămâne însă blocat în rigorile școlii grecești. Sigur, regăsim influențele științelor exacte în acest volum, ceea ce este minunat, adaugă plusvaloare și originalitate. Mai mult decât atât, „genul cinic” vine în continuarea genurilor literare
-
Mă întrebam la Sînt alta dacă, oare, această voce feminină, dar nu mereu blândă îi este caracteristică volumului sau Svetlanei în general și cred că am răspunsul; Gravitație este un poem-fluviu pe care l-am urmărit cu și mai mare plăcere, cel mai probabil datorită temelor abordate. Decesul părinților și, implicit, ruperea legăturii cu originile, suferința
-
După ce am citit Eschiva și Mica mea inimă de om singuratic, Soare frumos mi-a confirmat că talentul cel mare al lui Vlad este crearea imaginilor puternice, pe care le păstrezi cu tine. O combinație între meme-uri contemporane și umorul unui Peter Pan de Codlea – el, prietenii lui, fostele iubite, părinții lui – toți
-
Reușesc în sfârșit să pun mâna pe un volum de-ale lui Leac. M-a inspirat faptul că citeam Celebrul animal al lui Lazurca în paralel; mai citisem cartea cu limericks, dar nu e același lucru. Știam că îmi va plăcea probabil orice volum publicat de el (unul dintre titanii poeziei contemporane), dar acum am și argumente,
-
Dacă feminitatea ar fi un volum de poezii, ar fi Sînt alta. Este prima oară când o citesc pe Svetlana, așa că nu știu dacă acest stil o reprezintă în general, dar mie volumul mi-a transmis, mai presus de orice, o stare de tandrețe până la erotism. După cum ne spune Andrei Codrescu pe coperta
-
Cartea plantelor și animalelor (2023) e prea mare de mine, dar m-am încumetat să o citesc; i-am acordat timpul necesar. Cu toate acestea, pot doar să întrevăd cu ochiul minții adevărata sa dimensiune. După toată experiența de viață și de scris a Simonei, ea ne oferă această enciclopedie în dublu sens, precum textele. Nu este
-
„e greu să scrii un poem/și să nu te gândești/instant la dragoste/sau la mama” Astfel scrie Lena în o cană de noviciok la bătrânețe, volumul ei de debut din 2020, unul dintre cele mai puternice pe care le-am citit. Încă de la început aflăm cine e: o fată care își dezamăgește familia urmând acest drum
-
Poezia Angelei Marinescu din această antologie m-a transportat într-un univers care, deși descrie cele mai tenebroase niveluri ale experienței umane, mi-a părut o a cincea dimensiune demnă de una dintre cele mai bune poete pe care le-a avut România vreodată. Pe măsură ce citeam mă întrebam de ce nu este inclusă în curricula școlară, de
-
Tagliatelle allegro (2024) descrie perfect experiența acestei cărți: bucăți mici și fluide de text, fragilitate și parcă un abur care se ridică din pagini. Un volum ce poate fi citit dintr-un foc despre desprinderea de un alt suflet – o experiență mereu profund transformatoare. Printre aceste bucăți sunt strecurate și texte de tipul wishful thinking
Cristina Boncea 