Articole etichetate cu: full review

Jumătatea pierdută, recenzie

img_9945

Așa arată un final spectaculos!

Abia pot pune în cuvinte încântarea legată de ultimele douăzeci de pagini ale cărții; nici măcar nu mi-aș fi putut imagina ceva atât de perfect.

Aveam de-a face cu o trilogie care m-a impresionat de la bun început prin stilul aparte de scriere și mai ales, prin protagonist, Nathan, un Vrăjitor Semipur. Dacă titlul duce cu Harry Potter, în realitate nu ar putea avea nici cea mai mică legătură cu seria lui J.K. Rowling. Cel mai ieșit din comun lucru la acest personaj, cel puțin pentru o serie de YA/Fantasy, și de asemenea, trăsătura care m-a încântat cel mai tare și m-a făcut să ador trilogia este sexualitatea sa: Nathan e bisexual. Din punctul meu de vedere, – și de asemenea, impresia cu care am rămas după terminarea acestui volum – lucrarea este una ce s-ar încadra foarte bine în genul psihologic și despre război, dacă tema ar fi abordată mai în profunzime și am elimina detaliile legate de magie și superputeri; ar putea fi chiar o capodoperă dacă acțiunea ar fi restrânsă într-un singur volum și s-ar păstra conflictele principale. Ceea ce vreau să spun e că trilogia a pornit de la bun început cu un potențial imens, datorită intrigii, pe care a reușit să-l atingă în mod excepțional în ultimul roman.

ACȚIUNE

Avem un fundal de război între Vrăjitori, cum de fapt a existat de la începutul timpurilor. De data aceasta – sau în continuare -, Soul vrea să preia monopolul întregii lumi vrăjitorești și să-l folosească pe Nathan ca marioneta lui în acest scop. Alianța trebuie să facă ceva împotriva acestui plan iar pilonul lor principal este tocmai Vrăjitorul Semipur care a moștenit Darurile tatălui său, cunoscut drept cel mai puternic Vrăjitor din istorie – Nathan. Intriga se bazează pe conflictul său interior, pe lupta dintre cele două părți ce-l întregesc: Alb și Negru, Bine și Rău.

Tatăl său l-a sfătuit, înainte să moară, să-i omoare la rândul său pe toți, însă e Nathan capabil să trăiască cu așa ceva? De asemenea, imediat urmând acestui plan intervin sentimentele lui Nathan față de Gabriel și Annalise. Ce drumuri vor urma aceste relații ale sale? Va reuși Nathan să pună capăt războiului și să-și găsească propriul echilibru în același timp?

PERSONAJE

Nathan este incredibil, după cum spuneam, și mi-a fost drag de la primele rânduri. Este dur, lucid și evoluează foarte tare pe parcursul trilogiei. Deși la început are șaisprezece ani, e un Vrăjitor Semipur fără Daruri și nu știe ce-i rezervă viitorul, în acest volum final ultima ipostază în care apare este cea de tânăr de douăzeci și doi de ani, aflat într-un moment total diferit al vieții. Pe parcursul romanului are o mulțime de gânduri care se bat cap în cap, se întreabă cine e și cine vrea să fie, cum îi afectează acest lucru pe cei din jur, care vor fi urmările acțiunilor sale. În final, mereu alege să se bazeze pe instinctul său, pe „celălalt eu” al lui. În relațiile cu cei din jur face mereu ceea ce simte, nu încearcă să se ascundă de ei, decât atunci când se ascunde de el însuși și se izolează în propria minte. Este binevoitor dar și foarte hotărât, este o combinație ideală între tare și moale. M-am putut raporta la acest personaj în fiecare moment al acțiunii; toate alegerile lui mi s-au părut perfect justificate și logice, rezultate ale unui raționament corect, chiar dacă uneori egoist. Având în vedere că avem în față atât copilăria, cât și perioada pubertății, putem să ne dăm cu ușurință seama de toate procesele de transformare prin care a trecut Nathan până la maturizare și conștientizarea adevărată a esenței vieții. Această ultimă parte mi-a plăcut enorm în dezvoltarea eului său și consider că toate elementele care-i alcătuiesc personalitatea au fost îmbinate perfect pentru a crea un personaj cât se poate de real și plin de substanță.

CONCLUZIE

  Având în vedere că am făcut cunoscut faptul că nu sunt deloc o fană a cărților fantastice cu protagoniști minori în nenumărate ocazii, pot recomanda această trilogie cu cea mai mare căldură posibilă. După părerea mea, a avut toate elementele specifice genului: acțiune, iubire, magie, exploatate într-un mod cât mai inedit cu putință. Nu a existat niciun moment în care protagonistul să mi se pară stupid sau lipsit de sens iar același lucru îl pot spune și despre intrigă în sine. Romanele au fost pline de suspans, pline de trăiri puternice și mai ales, au urmat un curs firesc al întâmplărilor. Mi-a plăcut abordarea temelor LGBT+ și indirect, a rasismului (asta e doar o prezumție, legat de Vrăjitori Albi și Negri), în orice caz, a discriminărilor sociale și combaterea lor.

Nu a fost o trilogie în care un adolescent salvează lumea. A fost o incursiune cât se poate de captivantă în mintea unui băiat pus în fața multor decizii mari și greu de luat.

Pentru mine, trilogia Half Life a avut toate elementele pe care eu le caut în general într-o carte, și consider că volumul final este clar cel mai bun dintre cele trei. Nu există monotonie în aceste cărți iar rezultatele acțiunilor sunt greu de anticipat. Atinge câteva teme filosofice și spirituale, pacifiste, în acest ultim roman, ceea ce clar mi s-a părut ceva complet ieșit din comun pentru genul acesta de serie. Limbajul este unul firesc, ușor de înțeles, destul de agresiv pe alocuri, dar tema mi s-a părut una cu adevărat specială și demnă de luat în seamă, în pofida publicului general căruia îi sunt adresate cărțle. Jumătatea Pierdută este o carte despre regăsirea sinelui; despre cicatrici, pierderi și durere, despre cum să lăsăm lucrurile în urmă și să ne continuăm viața după ce am avut parte de un trecut tragic. Nathan însumează toate aceste lucruri iar Sally Green a știut exact cum să pună sare pe rană pentru a-l face să evolueze… exact ceea ce se și întâmplă cu noi și destinele noastre.

5

 

Anunțuri
Categorii: cărți | Etichete: , | Lasă un comentariu

Ultima vrăjitoare din Transilvania, full review

img_0453

Am primit primul volum al trilogiei odată cu romanul Pervertirea, scris de Cristina Nemerovschi, pe care îl cerusem drept sponsorizare de la editură pentru blogul pe care îl administram atunci. Am citit cărțile la intervale de timp diferite, însă abia după ce l-am terminat pe cel de-al doilea am aflat că Cristina este de asemenea și Anna Vary. I-am acordat primului volum 4/5 stele, celui de-al doilea 3/5 iar ultimului 2/5, dar cred că asta e în strânsă legătură cu gusturile mele, care de asemenea s-au modificat între timp.

*spoiler alert!*

Povestea o urmărește pe Alexandra, o liceeană trimisă de mama ei într-un sat din Transilvania pe nume V., unde însă descoperă lucruri foarte stranii – mai concret, descoperă povestea a patru persoane ce ar fi trebuit să fie moarte de mult. Lorena, Mathias, Aneke și Nori sunt ființe supranaturale, care duc în spate un trecut înfricoșător. Aneke, personajul eponim al primului volum, a fost ucisă de săteni pe motiv că ar fi vrăjitoare, printre altele. Între ea și fratele său vitreg, Mathias, există o poveste de dragoste. Lorena este sora contesei, care o îngrijește pe micuța Nori, un vârcolac. La începutul călătoriei sale, Alexandrei nu-i vine să creadă că cei patru sunt cu adevărat reali, datorită asemănărilor dintre povestea Anekei și a sa: și Alexandra are o poveste de dragoste interzisă împreună cu fratele ei vitreg, Răzvan. În volumul al doilea, viața ei din V. petrecută cu o vară în urmă o urmărește în București, iar Aneke, vrăjitoarea roșcată și nemuritoare își face apariția în diferite localuri, pozând într-o tânără contemporană foarte atrăgătoare. În acest volum, o poveste de dragoste se înfiripă și între Alexandra și Mathias, care are însă parte de un final tragic. În ultimul volum, Alexandra renunță definitiv la mortalitatea sa pentru a-și petrece restul vieții alături de Aneke și Nori, pentru care Lorena se sacrifică. Un alt personaj relevant este vraciul Nicolas, care este cel ce se ocupă cu blestemul ce a fost aruncat asupra celor patru și care în final o implică și pe Alexandra.

Trilogia are un background foarte frumos, fiind presărată cu detalii gotice aș putea spune, cum ar fi castelul contesei în care personajele conviețuiesc la final sau atmosfera încărcată de magie din V. Pe lângă aceste detalii, intervine povestea destul de alambicată referitoare la relațiile dintre personaje și iubirea dintre ele. Alexandra îl iubește la început pe Răzvan, fratele ei alături de care a crescut, într-o lume cât se poate de normală. După venirea sa în V., Alexandra se îndrăgostește iremediabil de fratele contesei, Aneke, pe care aceasta i-l împrumută de bună voie. Alexandra duce așadar o viață dublă, având-o pe prietena ei cea mai bună Ioana la București, pe mama ei, Dora și prietenii cunoscuți la liceu, cu care bea ocazional și se distrează. Lumea din V. reprezintă cu totul altceva pentru ea, este locul de care sufletul ei aparține și se simte cel mai acasă. Se întreabă dacă nu cumva cei patru oameni întâlniți aici sunt toxici, ce se va alege de ei și de destinele lor potrivnice și dacă într-adevăr vrea să continue să facă parte din acea lume. Decizia ei finală este luată bazându-se pe faptul că nu există cale de întoarcere, că experiențele trăite nu o mai pot readuce niciodată pe vechea Alexandra la viață iar traiul printre oamenii obișnuiți i se pare ceva de neconceput, în care nu ar mai putea să se integreze fără a fi nefericită. Iubirea Alexandrei crește în timp pentru fiecare dintre personaje, dragostea și admirația ei față de Aneke luând proporțiile cele mai mari, căci ea este persoana alături de care Alexandra petrece cel mai mult timp, cea care o inițiază în tainele vieții și îi povestește despre lucruri pe care Alexandra nici nu putea să și le imagineze, despre deciziile care au adus-o în situația în care e, despre însemnătatea timpului și amprenta sa asupra ființei umane. Alexandra se lasă purtată de aceste cuvinte și ajunge să creadă în ele, nu se mai poate despărți de femeia care i-a dat întreaga lume peste cap, dovedind că este diferită față de orice întâlnise Alexandra până atunci sau ar fi putut să întâlnească printre adolescenții din București și viața ei obișnuită.

Trilogia este foarte bine concepută. mi se pare a fi cât de cât originală, scrisă într-un pas moderat, cu acțiuni care nu se grăbesc să se întâmple, luându-i astfel din farmec. Cu siguranță nu voi continua să citesc celelalte lucrări semnate de Anna Vary deoarece mă obosesc teribil și nu reușesc să îmi însușesc trăirile personajelor, deși recunosc că la început simțeam o oarecare afinitate față de acestea, care s-a pierdut însă foarte repede. Trilogia Ultima vrăjitoare din Transilvania aduce un nou tip de poveste, foarte captivantă, printre cărțile românești fantasy contemporane și presupun că stă la un loc de vază printre acestea. Vary combină elemente pur românești cum ar fi viața din sat sau mentalitatea sătenilor, cu viața unui adolescent obișnuit din București, adăugând intrigi complexe, vrăjitorie și ceva filosofie de viață printre paginile cărților. Se pot extrage multe replici pline de semnificații, în general provenite de la Aneke, simbol al călătoriei în timp și al adaptării, o călătoare neobosită și neînfricată după atâția ani de viață. Unicitatea trilogiei provine așadar din aceste combinații, care pe mine însă nu a reușit să mă marcheze în mod deosebit. Dacă ar fi să-i dau o notă per totală, aceasta ar fi probabil 2/5.

Categorii: cărți | Etichete: | Lasă un comentariu

Seria Georgina Kincaid

 

 

Am terminat de mult de citit această serie, mai exact, în octombrie 2013. Îmi amintesc cum așteptam cu nerăbdare publicarea în limba română a fiecărui volum și cât de dezamăgită am fost de ultimele două. Apoi am dat la schimb cele șase cărți..

Pe data de 13 octombrie 2013 am scris o recenzie pentru întreaga serie și am de gând să o postez aici, exact așa cum a fost scrisă atunci.

Continuă lectura

Categorii: cărți | Etichete: | 3 comentarii

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: