Articole etichetate cu: bookish pet peeves

Turn offs #5

Pe măsură ce citesc noi cărți, descopăr din ce în ce mai multe lucruri despre mine însămi – cum este și indicat. După ultimul roman citit de mine, Cimitirul Animalelor, am mai descoperit un lucru care este deosebit de neatrăgător pe mine într-o carte și anume, atunci când acțiunea are loc într-un oraș mic.

Deși în viața reală aș prefera oricând să locuiesc într-un astfel de oraș, pe care-l poți traversa dintr-o parte în alta pe jos într-un timp relativ scurt, atât în realitate, cât și în ficțiune te poți lovi de aceeași problemă când vine vorba de orașele mici: este un teritoriu închis înafara căruia pare să nu mai existe nimic altceva ceea ce limitează mult posibilitățile ce există în orașele mari, pornind de la crimele ce pot avea loc și continuând cu viața mult prea monotonă și asemănătoare a cetățenilor ce se cunosc între ei într-un procentaj mai mare. De obicei, scriitorii urmează aceeași regulă atunci când decid să plaseze acțiunea romanului lor într-un astfel de oraș, ceea ce mereu dă impresia de circuit închis, de lume unidimensională, care mai departe duce la personaje cu o gândire limitată, personaje statice, care nu evoluează înafara normei sociale din locul în care trăiesc.

Atunci când citesc o carte a cărei acțiune se bazează pe viețile mai multor personaje dintr-un anumit oraș, oferindu-ne poate versiunea fiecăruia despre lucrurile care se petrec, mi-ar plăcea să observ diferențe mai mari între acestea, deși nu pot blama scriitorii pentru acest lucru fiindcă este perfect în conform cu realitatea – oamenii cu creștere și mediu asemănătoare vor deveni la fel de asemănători și în gândire.

Cred că acest pet peeve ține mai mult de viziunea mea generală asupra orașelor mici însă ce vreau să spun e că îmi place atunci când descopăr un univers mult mai complex într-un roman iar acțiunea plasată într-un oraș mic reduce considerabil șansele pentru ca acest lucru să se întâmple.

De cele mai multe ori, atunci când un autor alege un oraș mic, probabil inexistent cu adevărat pe hartă, romanul este unul ce implică mister și crime, fiindcă este un mediu propice acestor genuri literare. Suspecții scad în număr și apare posibilitatea pe care am menționat-o anterior, aceea ca autorul să ne ofere versiuni diferite ale personajelor despre același subiect.

Pentru mine, diversitatea este un lucru extrem de important în general, însă mai ales în cărți, fiindcă încerc să absorb cât mai multă informație posibilă după o singură lectură. Am nevoie de mai multe resurse în acest sens și nu consider că un astfel de univers închis, unde este posibil și chiar probabil ca aceleași lucruri să se întâmple la nesfârșit, fără ca vreo influență din afara orașului respectiv să apară, ca și când această variantă nici nu ar fi luată în calcul, îmi poate satisface toate nevoile pe care le am de la o carte. Așadar, pe viitor voi încerca să evit genul acesta de cărți, căci rareori se întâmplă să găsești o poveste originală sau un protagonist cu o gândire superioară în astfel de spații.

Anunțuri
Categorii: cărți | Etichete: | Lasă un comentariu

Turn offs #4

Privindu-mi biblioteca, lucru pe care oricum îl fac plină de admirație zilnic, am mai descoperit un lucru care e de neacceptat pentru mine, ce ține de aspectul fizic al cărților:

FORMATUL DE BUZUNAR

Sau în general, cărțile mici ca mărime. Prefer de o mie de ori un volum greu, hardcover, indiferent cât loc îmi ocupă în bibliotecă; prefer să-mi mai cumpăr un corp de bibliotecă nou, decât să colecționez cărți mici, deseori cu un text la fel de mic. Nu-mi place să le țin în mână, nu-mi face plăcere să le privesc și chiar mă descurajează acest fapt la cumpărarea unei cărți. Din păcate, se găsesc și în biblioteca mea câteva astfel de cărți, însă nu pot renunța la ele fiindcă mi-a plăcut foarte mult conținutul sau, prin minune, au coperți frumoase. Câteva exemple:

În general, evit pe cât posibil să achiziționez altele noi. Am mai explicat și înainte că efectiv nu pot citi cărți care nu mă atrag fizic, haha. În orice caz, I like big books and I cannot lie.

 

Categorii: cărți | Etichete: | 4 comentarii

Turn offs #3

Sper să nu credeți că am eu capsa pusă în ultima perioadă și m-a apucat o furie subită legată de cărți; sunt și eu la fel de surprinsă să descopăr lucrurile care-mi displac profund atunci când citesc, dar pe care până acum n-am știut să le pun în cuvinte. De puțin timp am început să fiu mai receptivă la astfel de detalii – și anume, să înregistrez elementele care mă fac să-mi dau ochii peste cap și să exprim cu voce tare „de ce a trebuit să zică asta?” pe parcursul lecturii – și astfel, am mai reperat două clișee care mă scot din pepeni într-un roman.

Primul ar fi cel pe care l-am întâlnit, culmea, în fix ultimele trei cărți citite. Nu o să vă spun titlurile lor, pentru că ar veni ca un fel de spoiler, însă mi se pare și mie miraculos cum s-au aliniat astrele în acest fel (e mercur retrograd?) și am reușit să mă poticnesc de aceeași chestie din nou și din nou (poate am ceva de învățat de aici?). Acel lucru care m-a înfuriat în ultimele cărți citite este SCUZA PATETICĂ A SARCINII. Eu nu zic că în nicio carte, nicio femeie nu trebuie să fie gravidă; eu mă refer strict la situațiile mult prea des întâlnite de genul:

„Ai părăsit-o tu pe X, dar știai că e gravidă?” Sau mai rău, atunci când tocmai X îi face această destăinuire menită să schimbe cursul întregii istorii (nu chiar) celui care vrea să o părăsească.

Pur și simplu mi se pare ridicol ca autorul să folosească acest tertipul atunci când vrea să producă o schimbare în firul narativ. Sau mai mult decât atât, e de-a dreptul frustrant când această informație are menirea de a fi intriga în sine… și nici măcar nu e vorba de o poveste de dragoste. Vă rog, încetați, chiar nu există prea multe direcții originale în care se poate merge de aici (și nu e deloc ceva atât de șocant pe cât s-ar vrea, mai ales în romanele contemporane).

 O altă descoperire recentă de-a mea în acest scop este problema SEPARĂRII SUFLETULUI DE CORP, ce include de cele mai multe ori și SINDROMUL PERSONALITĂȚILOR MULTIPLE. Din nou, eu nu zic că nicio carte în care este explorat acest sindrom nu poate fi ceva original sau interesant, dar mi se pare extrem de lacunar să se folosească drept motivație pentru comiterea unor crime de către un personaj în contextul în care inițial nici măcar nu s-a pus problema în legătură cu starea sa psihică iar din neant, apare această soluție simplă și la îndemână care cumva leagă toate celelalte elemente. Este exact aceeași situație cu gemenii, despre care am vorbit în postarea anterioară; sunt foarte pretențioasă când vine vorba despre cărțile polițiste.

Referitor la separarea sufletului de trup, într-un context non-criminologic, găsesc foarte agasantă utilizarea acestei tehnici în general, fie că e vorba de o experiență extracorporală inconștientă sau, cum e deseori cazul la Murakami, o stare perfect conștientă de separare dintre trup și minte și pătrunderea într-un spațiu diferit. Sunt foarte sensibilă în legătură cu exploatarea stărilor psihice și abilităților de gen ale personajelor și mă deranjează atunci când tehnicile utilizate pentru aflarea anumitor răspunsuri nu fac strict referire la capacitatea de gândire a unui om obișnuit. Partea care scapără la mine este faptul că și dacă personajul este separat de corp, în viziunea mea, momentan, acest lucru nu înseamnă neapărat transcendere și iluminare, dar poate voi ajunge să cred și în astfel de lucruri. Această separare nu e neapărat un clișeu, ci mai degrabă un lucru care mă deranjează în cărți pentru că nu-l înțeleg încă pe măsură. Am vrut totuși să-l menționez aici deoarece deseori este utilizat alături de sindromul personalității multiple, când ele două semnifică lucruri diferite;

de cele mai multe ori, acest sindrom este folosit ca un factor de șoc iar cauzele și simptomele sale nu sunt exploatate suficient, pe când separarea sufletului de trup este iarăși o tehnică ce nu poate fi realizată de orice personaj, folosită ca justificare pentru aflarea unor răspunsuri sau prezicerea viitorului – tot ca factor de șoc.

Cam acestea ar mai fi două dintre ofurile mele legat de lectură. Mereu am fost pretențioasă cu romanele citite și cu atât mai mult nu voi lăsa garda jos nici pe viitor. Voi ce nu puteți suferi la cărți?

Categorii: cărți | Etichete: | 3 comentarii

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: