antologie
-
Mariana Marin mi-a fost dragă de la primele cuvinte; o pot compara numai cu Angela Marinescu, dar preferința mea pentru cea din urmă nu se schimbă. Îmi place foarte mult să citesc antologii de autor; am încredere în cei care selectează textele că îmi vor arăta exact esențialul. La întretăierea drumurilor comerciale conține cinci volume
-
Nu știu cum să-l explic pe Sociu cuiva care nu l-a citit. Are un pic din beatnici, dar suferința din versurile lui e pur balcanică. Ne-a oferit poeme de „dark love”, narațiuni urbane & profunde confesiuni despre toate instanțele sinelui său. Mai mult decât un performer carismatic, este o personalitate în sine, unul dintre cel
-
Anne Sexton se încadrează pe linia Plath–A.Marinescu–Lana del Rey; femeie căreia vocea morții i-a șoptit în ureche până când, în cele din urmă, s-au sărutat timpuriu. Așa ne place să spunem când cineva își pune capăt zilelor, că ar mai fi avut timp, dar nu avem de unde ști ce presupunea contractul său cu viața.
-
Cred că Brautigan e primul beatnic pe care îl citesc (intenționat); îmi place să deschid antologii poetice fără să știu prea multe despre autori – frumusețea în a te afla încă la începutul călătoriei poetice. În baza referințelor mele de până acum, Brautigan seamănă cel mai mult cu Bukowski; același stil liber, bittersweet, abordând teme
-
Conceptul de limerick îmi era doar vag cunoscut și De ce n-au pisicile coadă (2017) mi-a arătat că regulile sunt destul de flexibile. v.leac a provocat mai mulți autori români să creeze câte 20 de limericks însoțite de imagini, iar rezultatul este numai bun pentru a fi oferit „unui scorțos lipsit de umor”. Printre regulile
-
Se pare că am reușit să mă mobilizez foarte bine anul acesta și să citesc deja 12 cărți. Despre băutură a fost un volum pe care mi l-am dorit foarte tare încă de când am aflat despre existența lui. L-am achiziționat de pe Vinted și, după cum eram deja sigură de la începutul lecturii, se
Cristina Boncea 