Andrei Dósa
-
Conceptul de limerick îmi era doar vag cunoscut și De ce n-au pisicile coadă (2017) mi-a arătat că regulile sunt destul de flexibile. v.leac a provocat mai mulți autori români să creeze câte 20 de limericks însoțite de imagini, iar rezultatul este numai bun pentru a fi oferit „unui scorțos lipsit de umor”. Printre regulile
-
Am strigat ca o majoretă când am prins imaginea din mai aproape, cred că îl descifram mai ușor pe Nietzsche în facultate când habar nu aveam de filosofie. Nada e linia de finish a lucrărilor lui Andrei pentru mine; le-am citit ghidată de instinct, cumva într-o ordine mai cu sens decât cea cronologică. Din punct
-
Bucureștiul e un oraș care îți oferă aur în schimbul unei miiici părți a sufletului tău; ajungi să i-o donezi benevol tocmai pentru că ești prea îmbătat de magia lui ca să îți mai dai seama ce faci. Astfel am experimentat eu capitala țării noastre și nici din al treilea volum de poezii publicat în
-
American Experience (2013) era unul dintre titlurile care mă încântau cel mai tare la Andrei Dósa și am reușit în sfârșit să-l citesc prin bunăvoința autorului. Nu doar că Andrei a plecat în state prin Work&Travel, cum am făcut și eu în 2017, dar o bună parte dintre poezii sunt despre orașul în care am
Cristina Boncea 