andrei dosa
-
Ultima familie tradițională (2024) este cel mai recent volum de poezii scris de Andrei Dósa și publicat la OMG Publishing. Este genul de volum care necesită timp și răbdare chiar și pentru consumatorii frecvenți de poezie tocmai pentru că nu vrei să ratezi nicio imagine, niciun detaliu din povestea mai mare pe care ne-o spune
-
Într-o recenzie anterioară, tot despre cărțile lui Andrei, spuneam că îmi doresc să citesc ceva care să mă distrugă emoțional. „Multă forță și un dram de gingășie” (2021) este exact ce i-am cerut universului. Ce urmează nu cred că poate fi catalogat drept recenzie, ci mai mult o povestire spusă cu entuziasm și un fel
-
Expectativa luminoasă a apărut în anul 2020 la editura OMG. Spre deosebire de volumul de debut al lui Andrei din 2011, această carte este o experiență mult mai complexă: atât prin intermediul poeziilor scurte și compacte, cât și al ilustrațiilor realizate de Alina Andrei. Am recitit poeziile de trei ori înainte să ajung la o
-
Debutul lui Andrei în poezie în 2011 este mai bun decât volumele de vârf ale unora. Lectura anterioară acesteia a fost „Arborele de oraș” scris de Cătălin-Mihai Ștefan, în care poetul scrie de asemenea despre relația cu părinții; în „Când va veni ceea ce este desăvârșit” regăsim poezii autobiografice, cum este în general menit orice
-
Ceaikovski la walkman (2022) este cel de-al doilea roman pe care îl citesc de la Andrei Dósa, după Ierbar. Elementul comun dintre cele două este reprezentat de povestirile unui grup de prieteni, doar că acum ne întoarcem în liceu, în anul 1999, iar lucrurile iau o turnură mai dramatică. Andrei Dósa mi-a restaurat încrederea în
Cristina Boncea 