Mă bucur foarte mult că am ascultat-o pe Irina și am început să-l citesc pe acest autor cu Oscar și Tanti Roz. Sunt convinsă că romanele lui au o profunzime și mai mare și abia aștept să pun mâna și pe ele.
Oscar e un băiețel de zece ani bolnav de leucemie, a cărui operație a eșuat și e pe pat de moarte. Tanti Roz este infirmiera care are grijă de el, îi spune că l-ar ajuta dacă i-ar scrie lui Dumnezeu ce are pe suflet iar Oscar o ascultă. Cartea este formată deci din scrisorile lui Oscar către Doamne-Doamne. La început e reticient, deoarece părinții lui nu cred în Dumnezeu, ci mai degrabă în Moș Crăciun, însă până la finalul cărții, Oscar descoperă frumusețea creațiilor Sale. E o carte filosofică, scurtă și cuprinzătoare. Tanti Roz îi sugerează lui Oscar să-și trăiască următoarele doisprezece zile ca și când fiecare ar fi zece ani, iar astfel Oscar reușește să treacă într-un ritm alert prin toate etapele unei vieți normale (se îndrăgostește, suferă, învață). Îmi place foarte tare ideea că Oscar e atât de cinic, atât de înțelept și are o privire de ansamblu atât de clară, e un mare păcat că oamenii ca el se pierd pe paturile spitalurilor din motive care nu țin decât de destin.
În mod evident, nu se întâmplă foarte multe lucruri în ultimele doisprezece zile de viață ale băiatului, cel puțin nu pe plan fizic. Prietena lui se face bine iar operația ei reușește. Tanti Roz îi scrie și ea o scrisoare de final lui Dumnezeu. Părinții lui Oscar înțeleg, măcar pentru o perioadă scurtă de timp, că nu trebuie să-l trateze diferit din cauza bolii.
Nu e genul de carte ce poate fi povestită în cuvinte, e o experiență ce trebuie trăită pe cont propriu. Pot spune doar că m-am simțit fericită dar și foarte tristă (on the verge of tears) citind această carte, că e foarte cute dar painfully realistic în același timp, că Oscar ar putea pune un zâmbet pe fața oricui și că e incredibil că o persoană în poziția lui își pune toate acele întrebări și se poate schimba așa de mult într-un timp așa de scurt. Finalul e predictibil de la primele cuvinte, poate doar dacă citești descrierea, însă conținutul e cel care contează. Văd această carte ca pe un demo pentru lucrările lui Schmitt, consider că are mult mai mult de oferit. Aș zice că e un must read, că e ceva la care să contemplezi în fiecare zi – valoarea unei vieți. Am descoperit multe citate interesante în scurtele dialoguri dintre protagoniști și singura obiecție e faptul că e atât de scurtă, deși ador stilul de scriere. Recomand!
