Am avut placerea de a citi această carte primita de la editura All, unde o puteti cumpara la pret redus aici.
Da, prima reacție firească e „de ce ar face o femeie atâtea pentru un bărbat primitiv?”. Unu la mână, e mai mult decât evident că autoarea e perfect conștientă de toate comentariile posibile pe această tema and she doesn’t give a flying fuck și doi la mână, nu e doar vorba de masaiul ei, Lketinga, ci și de întreaga cultură kenyană. Deși ne este rezumată cam toată cartea pe cele două coperte exterioare, povestea stă cam așa: Corinne lucra în Elveția la un magazin de haine și avea un profit frumușel. Într-o vacanță, s-a dus cu iubitul ei Marco în Kenya și s-a îndrăgostit la prima vedere de Lketinga, un masai. Acel lucru a determinat-o să renunțe la întreaga ei viață europeană și să-și dorească să se mute în Kenya, pentru a fii împreună cu acest bărbat. Deși cei doi abia se pot înțelege cu limba engleză, iubirea se manifestă cu adevărat la începutul relației lor. Corinne trece prin multă birocrație pentru a se putea stabili în Kenya, în tribul samburu. Ajunge să se căsătorească cu Lketinga și să facă un copil, pe Napirai. Corinne se îmbolnăvește treptat de malarie apoi de hepatită, suferind de diverse probleme de sănătate care îi pun în pericol sarcina. Pe lângă acest lucru, ea trebuie să doarmă pe pământ, împreună cu mama soacră, să sufere de foame, frig și inconfort, să trăiască fără lucrurile care erau la ordinea zilei în țara ei natală. Impulsul de a o judeca vine foarte repede, căci multe dintre deciziile acestei femei sfidează rațiunea… Dar nu suntem în măsură să facem așa ceva. Pentru că finalul este deja destăinuit în descriere, bineînțeles că la un moment dat, Corinne nu mai reușește să îndure toate aceste lucruri, nu mai poate face parte din lumea care la început i s-a părut fascinantă și a renunțat la tot pentru marea ei iubire. Lketinga o acuză mereu că îl înșală, că a făcut copilul cu altcineva, îi pune diverse interdicții și îi îndepărtează pe toți de lângă ea. Deși la început relația lor mergea bine, după nașterea fetiței lucrurile se schimbă. Corinne plânge și e nefericită, bolnavă, ajunge să aibă nevoie de marijuanna pentru a se putea confrunta cu soțul ei și crizele lui de gelozie, nu mai poate găsi niciun pic de sens în viața printre oamenii din Kenya, deși epuizează toate variantele și nu se dă ușor bătută. Deși sunt și multe părți bune și frumoase în această cultură, Corinne nu poate trece peste primitivismul lor și negativitatea venită din partea soțului… Nu își dorește ca Napirai să fie supusă la mutilare genitală sau să fie vândută de la o vârstă fragedă vreunui bărbat sambur și consideră că poate avea cel mai bine grijă de fiica ei înapoi în Elveția. Corinne deschide două magazine, unul de alimente iar altul pe coasta de sud, de suveniruri. Deschide și o discotecă iar profiturile sunt bune însă soțul ei consumă bere și maraa mult prea des, cheltuind banii aiurea și nemuncind pentru câștigarea lor. Situația este foarte ușor comparabilă cu societatea din zilele noastre, din țările mai dezvoltate. Aici mi-am pus întrebarea „ok, Lketinga e un bărbat care efectiv trăiește în junglă și nu a mers niciodată la școală, bărbații din jurul nostru ce scuză au să gândească așa?”. Este o carte destul de traumatizantă, grafică, dură. Consider că e important să privești dincolo de propriile prejudecăți, căci și Corinne vede destul de bine că situația nu mai e deloc una roz atunci când Lketinga o lovește, o jignește și tot tacâmul. Cel mai bine este ca povestea ei de viață să fie citită în mod obiectiv, pentru a ne putea forma o idee cu privire la viața din Kenya. Ador așadar această colecție și vreau tare mult să urmăresc filmul The White Masai și să citesc și cealaltă carte scrisă de Corinne, în care cred că se întoarce în Africa după vreo douăzeci de ani. Recomand cartea celor care vor să-și deschidă cu adevărat ochii și mințile spre alte culturi, cărora le place să-și pună întrebări și să observe diferențele dintre două continente atât de diferite. Mi-a făcut plăcere să citesc povestea Corinnei, chiar dacă ea nu are deloc un final fericit și e mai degrabă o confesiune a unei victime decât o poveste de dragoste ca în basme.
