Cristina Boncea
-
o dronă care să mă vrea în sfârșit doar pe mine (2018), spre deosebire de primul volum al lui Robert, ne implică în abisul interior al unui bărbat de 33 de ani în mod cât se poate de direct. Protagonistul (sau eul-locutor) își asumă aici mizeria din jur mai mult decât personajele din Aici îmi…
-
Nu îmi dau seama dacă e mai bine să ai un mic know-how despre Vlad Drăgoi sau e mai satisfăcător să plonjezi direct în textele lui. eschiva a apărut acum 10 ani (dar a fost reeditată în 2021 cu suport audio), când el avea 28. Esențial e faptul că Vlad este un performer foarte bun…
-
Un râs ca un zgomot de sticle sparte (2024) mi-a amintit pe alocuri de Frumusețea bărbatului căsătorit al Dianei Geacăr, prin tonul confesiv vizavi de o relație din trecut și etapele de vindecare prin care treci în urma ei. Cu toate acestea, volumul Cristinei Drăghici este mult mai complex și abordează teme de interes global,…
-
Emigration Blues, volumul de debut al lui Titus Radu, conține o poveste la fel de pătrunzătoare precum celălalt roman al său, Istoria celor cuminți. Cu același fundal istoric, situându-ne de această dată între ’89 și 2007, urmărim povestea lui Andrei, un tânăr bărbat care emigrează din Lupeni pentru a-și construi o soartă mai bună. Povestea…
-
Amurg este cel de-al treilea microroman pe care l-am citit de la Osamu Dazai; primul a fost Școlărița, a cărui atmosferă mi-a plăcut foarte tare, iar celălalt este Dezumanizat, un volum profund autobiografic. După lucrările sale s-au făcut filme și benzi desenate japoneze, dar nu am explorat niciunul dintre ele încă. Romanul a fost inițial…
-
Poartă-ți plugul peste oasele morților este cu siguranță unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit. Olga Tokarczuk a intuit (sau poate i-au arătat stelele?) încă din 2009 conflictul dintre oamenii spirituali și cei care vor să urmeze tradițiile și nu se pot desprinde de credințe vechi. Deși acest meta-război nu-și va afla…
-
Am citit acest foarte frumos editat volum de la Cartier pentru că sunt în căutare de repere lirice în spațiul contemporan; orice scriitor aspirant trebuie să-i studieze pe doomiiști, acesta este un sfat recurent pe care l-am primit. Ștefan Manasia este unul dintre numele grele din acest punct de vedere, iar Etica grunge. Sîntem generația…
-
Am stat să îmi imaginez un Flo în spatele ecranului, în întuneric și cu tehno pe fundal, creând toate aceste imagini și imaginația mea a dat fail – e clar că nu am ajuns încă la versiunea care poate cuprinde mental acest grad de genialitate. Am petrecut ceva timp cu Dezintegrare (2021) înainte să mă…
-
În mod straniu, abia acum simt că viața mi se împarte în două. Sigur, aproape când a sunat clopotul la fix și am împlinit 25 de ani, un mare shift mi-a refăcut ordinea în creier; am înțeles mult mai bine starea de prezență, în strânsă legătură cu memoria. Un alt miracol pare a se fi…
-
Serialul Crazy Ex-Girlfriend a fost o revelație pentru mine, prin el am descoperit diagnosticul de Borderline Personality Disorder. Am rezonat profund cu personajul principal, creat și jucat de Rachel Bloom. De atunci, am continuat să-i urmăresc activitatea, inclusiv numărul de comedie muzicală de pe Netflix. Am găsit volumul pe Antic ExLibris și mi-a plăcut totul…
-
Debutul lui Robert Elekes în poezie a fost mind-blowing. Aici îmi iau dinţii-n spinare şi adio este în sine un volum genial, dar când te gândești că este abia începutul, devine puțin scary. L-am ascultat pe Robert recitând la maratonul de poezie organizat anual de Facultatea de Litere din Brașov și am rămas în minte…
-
Conceptul de limerick îmi era doar vag cunoscut și De ce n-au pisicile coadă (2017) mi-a arătat că regulile sunt destul de flexibile. v.leac a provocat mai mulți autori români să creeze câte 20 de limericks însoțite de imagini, iar rezultatul este numai bun pentru a fi oferit „unui scorțos lipsit de umor”. Printre regulile…
-
O să încep clișeic prin a spune că încă de la primele cuvinte Eugenides m-a prins; dacă aș fi autoarea care știu că sunt în interiorul meu (potențialul), așa aș scrie. Imagini clare, ce curg unele în altele, o tematică grea, o perspectivă originală asupra suicidului, care conectează starea unei întregi națiuni de moartea celor…
-
L-am ocolit ceva vreme pe Vonnegut pentru că trăiam cu impesia că stilul lui e SF, abstract, greu de urmărit. Abatorul cinci mi-a shimbat desigur părerea, enumerându-se acum printre cărțile pe care le găsesc perfecte din toate punctele de vedere. O carte în carte în carte: autorul a fost unul dintre puținii supraviețuitori americani ai…
Cristina Boncea 