poezie contemporana
-
ce e poezia contemporană și cum se citește ea? nici măcar atâta lucru nu mă întrebam acum un an, când am decis să ofer o ultimă șansă sinelui meu literar și nu numai; m-am înscris la un master de creative writing (singurul din țară, sunt foarte mândră) pentru că eram, spiritual vorbind, cu mulți metri
-
Pe Emanuela am ascultat-o la Dr. Nicu, în Brașov. Am înțeles că în Și noi dansam în plase de lumină și ace (2025, OMG) este vorba despre procesul maturizării, cuvânt pe care îl repetă în mod ritualic. Citind acasă, am gândit că atâta frumusețe feminină am mai văzut doar la Mădălina Căuneac & Svetlana Cârstean.
-
Mihnea Bâlici a cartografiat începutul anilor 2000 când prin ochii unui copil, când prin cei ai adultului atât nostalgic, cât și furios; pendularea între România & Italia, zonă rurală – zonă urbană și felul în care toate acestea îți conturează personalitatea și modul de raportare la exterior. Microgenerația ’93-’98 are un mod aparte de expunere,
-
Radu Vancu a realizat aici o odă a alcoolului, a alcoolismului și, în special, a soției sale, Camelia („agățat de Camelia ca o molie de lâna ei australiană”). Volumul este împărțit în poezii și pagini de jurnal, toate având în centru ideea de „monstru fericit” – persoana care devii atunci când bei. „orice ateu socialist
-
the party is over (2025) este versiunea zillenial a lui Raport către Walt Whitman (Răzvan Andrei, 2020). Răzvan Omotă a reprezentat starea de așteptare în diferite ipostaze, care însumează aceeași idee principală: unde se poate trăi cu adevărat liber? În dulap (ul obscur) cu siguranță nu, dar aparent nici „la sute de kilometri de oamenii
-
Habitat este ceea ce numesc „un volum cinstit”. Un documentar al emigrării & revenirii – atât în sens fizic, cât și emoțional. O bună parte este dedicată unei relații care s-a încheiat și amintirilor aferente. Aleks a păstrat tăieturile caracteristice colajului, cum era de așteptat, ceea ce înseamnă că nu există niciun cuvânt în plus
-
Vorbitorii nativi de limba engleză care scriu poezii – cu precădere americanii&englezii – au darul de a ne aminti cum poți câștiga și prin simplitate. Faptul că l-am citit pe Sam Riviere tradus în limba română nu m-a îndepărtat de intențiile autorului; dimpotrivă, auzeam în paralel tonul original dorit. Sper să-ți rezolvi problemele și să
-
Intracranian este underrated. Am descoperit aici un mix superb între o voce feminină proprie, ceva din Angela Marinescu (partea meta-fizică) și influențe moderne (referințele la Lana del Rey). Ligia Pârvulescu este cu siguranță o poetă pe care o voi citi în continuare. Cât de bine se păstrează tematica propusă în titlu pe tot parcursul volumului!
-
Începusem să citesc Sangvinar la un moment dat, dar m-am pierdut; cred că Pădurea de scorțișori reușește să aducă la vedere același stil, vocea recognoscibilă a lui Rareș, într-un mod mult mai accesibil. Nimic nu este facil aici, doar că drumul spre imaginarul poetic este mult mai limpede. Are ceva din Twin Peaks. Pentru mine,
-
Crisalidă este o revelație&un must read! Dacă ești vreodată în căutarea unei voci pure sau pur poetice la feminin, Mădălina este răspunsul. Acest volum scris în stil confesiv îndeamnă la vindecare, dacă nu reprezintă chiar o sursă de vindecare în sine. Prima parte îi este dedicată bunicii care a crescut-o precum o mamă; poemul final
-
Colectiva este un volum foarte apreciat; Ioan Coroamă a realizat multe construcții care prind, majoritatea în stil mix&match cu propriile versuri în cadrul unui poem individual. Viziune? Absolut. Un tânăr care vrea să se impună în acest univers (nu doar poetic). Pentru mine: cel mai triggering volum pe care l-am citit&analizat în detaliu. Prima parte,
-
Nu știu cum să-l explic pe Sociu cuiva care nu l-a citit. Are un pic din beatnici, dar suferința din versurile lui e pur balcanică. Ne-a oferit poeme de „dark love”, narațiuni urbane & profunde confesiuni despre toate instanțele sinelui său. Mai mult decât un performer carismatic, este o personalitate în sine, unul dintre cel
-
Despre biocharia.ritual ecolatru (2020, 2022) au vorbit mulți & rezonez când volumul este caracterizat drept avangardist, dar și criptic, barbian; inovator prin formă și idei; înspăimântător prin tematica post-apocaliptică; o carte scrisă pentru „familiie de cyborgi care vor popula planeta noastră într-un viitor ce frizează grotescul, dar nu și fezabilul”, conform lui Andrei-Codrin Bucur. Imaginează-ți
-
Florin Gherman debutează puternic cu Noaptea meduzei (2025). Cele 22 de poeme selectate pentru acest volum conturează un univers meta (“o seră 5D”) în care valuri de suferință se îmbină cu victoria supraviețuirii. Cel mai asemănător poet contemporan cu care îl pot compara este un “cvasi-florin”, zis și Flo Popa. Se regăsește aici ceva din
-
Motherland Fatherland Homelandsexuals (2014) mi-a atras atenția atât prin titlu, cât și prin designul copertei. Imaginea nu este deloc înșelătoare: Patricia Lockwood chiar ne-a oferit poezii despre ființe hibride sau animale antropomorfizate; volumul conține un singur poem confesiv, narativ. În rest, backgroundul&influențele autoarei reies prin intermediul temelor abordate. Cine empatizează cu Bambi, Monstrul din Loch
Cristina Boncea 