omg
-
ce e poezia contemporană și cum se citește ea? nici măcar atâta lucru nu mă întrebam acum un an, când am decis să ofer o ultimă șansă sinelui meu literar și nu numai; m-am înscris la un master de creative writing (singurul din țară, sunt foarte mândră) pentru că eram, spiritual vorbind, cu mulți metri
-
Pe Emanuela am ascultat-o la Dr. Nicu, în Brașov. Am înțeles că în Și noi dansam în plase de lumină și ace (2025, OMG) este vorba despre procesul maturizării, cuvânt pe care îl repetă în mod ritualic. Citind acasă, am gândit că atâta frumusețe feminină am mai văzut doar la Mădălina Căuneac & Svetlana Cârstean.
-
Mihnea Bâlici a cartografiat începutul anilor 2000 când prin ochii unui copil, când prin cei ai adultului atât nostalgic, cât și furios; pendularea între România & Italia, zonă rurală – zonă urbană și felul în care toate acestea îți conturează personalitatea și modul de raportare la exterior. Microgenerația ’93-’98 are un mod aparte de expunere,
-
the party is over (2025) este versiunea zillenial a lui Raport către Walt Whitman (Răzvan Andrei, 2020). Răzvan Omotă a reprezentat starea de așteptare în diferite ipostaze, care însumează aceeași idee principală: unde se poate trăi cu adevărat liber? În dulap (ul obscur) cu siguranță nu, dar aparent nici „la sute de kilometri de oamenii
-
Păr pe brațe mixează muzele, luptătoarele, femeile-hibrid și zeii înaripați din mitologia greacă sub forma unor poeme care vizează violența în cea mai pură formă a ei – sfâșierea interioară precoce, ruptura pe care o porți cu tine, bucla pe care o trăiești la infinit. Alina Dumitrescu a creat un volum complex care începe cu
-
Vorbitorii nativi de limba engleză care scriu poezii – cu precădere americanii&englezii – au darul de a ne aminti cum poți câștiga și prin simplitate. Faptul că l-am citit pe Sam Riviere tradus în limba română nu m-a îndepărtat de intențiile autorului; dimpotrivă, auzeam în paralel tonul original dorit. Sper să-ți rezolvi problemele și să
-
Crisalidă este o revelație&un must read! Dacă ești vreodată în căutarea unei voci pure sau pur poetice la feminin, Mădălina este răspunsul. Acest volum scris în stil confesiv îndeamnă la vindecare, dacă nu reprezintă chiar o sursă de vindecare în sine. Prima parte îi este dedicată bunicii care a crescut-o precum o mamă; poemul final
-
Colectiva este un volum foarte apreciat; Ioan Coroamă a realizat multe construcții care prind, majoritatea în stil mix&match cu propriile versuri în cadrul unui poem individual. Viziune? Absolut. Un tânăr care vrea să se impună în acest univers (nu doar poetic). Pentru mine: cel mai triggering volum pe care l-am citit&analizat în detaliu. Prima parte,
-
Florin Gherman debutează puternic cu Noaptea meduzei (2025). Cele 22 de poeme selectate pentru acest volum conturează un univers meta (“o seră 5D”) în care valuri de suferință se îmbină cu victoria supraviețuirii. Cel mai asemănător poet contemporan cu care îl pot compara este un “cvasi-florin”, zis și Flo Popa. Se regăsește aici ceva din
-
Oare la fel de stângaci se simt și alții care au citit Sputnik în grădină (2020) când aleg să vorbească despre el? Ce ne-a oferit Gabi Eftimie este un dar extrem de prețios, cu imagini puternice atât ad litteram, cât și în cuvinte; „un volum eco” nu descrie această experiență suficient de bine – nu
-
Am stat să îmi imaginez un Flo în spatele ecranului, în întuneric și cu tehno pe fundal, creând toate aceste imagini și imaginația mea a dat fail – e clar că nu am ajuns încă la versiunea care poate cuprinde mental acest grad de genialitate. Am petrecut ceva timp cu Dezintegrare (2021) înainte să mă
-
Am descoperit volumul lui Deniz Otay într-una din sălile Facultății de Litere, am deschis-o la o pagină oarecare și am fost fascinată de poemul Băieți străini care mă conduc („sunt o fată artefactă/conectată la vigoarea lui marte”). Sunt, la rândul meu, o fată simplă – văd referință la astrologie și vreau să cumpăr cartea, ceea
-
Mă uit înapoi și dispare este un volum publicat în 2020 la OMG și are ca temă principală „boala cu coroană frumoasă”. Este prima lucrare scrisă de Teona Galgoțiu (născută în același an și lună ca mine) pe care o citesc. Ca stare generală, am simțit irealitatea lumii înconjurătoare, privită în mare parte de la
-
Lumea e oricum o idee proastă m-a dus de la primele poezii cu gândul la filmul Polar (2019). Acest lucru se datorează personajelor pe care Cătălin Lazurca le-a adus în prim-plan: răufăcătorii (oameni îmbrăcați în negru, boxeri), indienii și pirații. Povestea are loc pe mai multe planuri, toate legate între ele de personaje recurente: instructoarea
-
În Grija (2023), mi-a plăcut de la bun început să regăsesc o voce atât de similară cu a mea – vocea zillenială, microgenerația celor născuți între ’93 și ’98. În condițiile în care o bună parte din poezia contemporană mi se pare criptică, ceva de studiat minuțios, Mircea Andrei Florea nu a avut nevoie de
Cristina Boncea 