Weekendul trecut am participat la conferința organizată de ARPI la București, unde am sărbătorit 18 ani de existență a asociației unde eu am finalizat cursul de formare de bază în psihoterapie integrativă. Precum fiecare întâlnire cu această comunitate, m-am întors extrem de îmbogățită și cu un vibe foarte bun, ce continuă să se manifeste.

1. Ce workshopuri au fost susținute la conferință?
2. Ce beneficii a adus conferința în viața mea
3. De ce să participi la o conferință de psihoterapie

Ce workshopuri au fost susținute la conferință?

În cele două zile, puteai participa la patru workshopuri, pe lângă cele două discursuri keynote ținute de Dr. Foojan Zeine și Dr. Vesna Petrovic. Eu am ales să le urmăresc pe Coralina și Gina Chiriac, fondatoarele asociației, care au vorbit despre puntea dintre inimă și minte din perspectivă neuroștiințifică și, respectiv, despre inspirație în viața și practica noastră în cabinetul de psihoterapie. Cel de-al treilea workshop la care am participat a fost susținut de Adrian Beu pe tema spiritualității, iar acesta s-a legat perfect de panelul despre credință unde au fost invitați patru preoți care au absolvit ARPI.

Îmi imaginez că partea organizatorică nu va spune prea multe unei persoane ce nu a mai participat la o conferință de psihoterapie sau care nu este familiarizată cu ce se întâmplă la ARPI, însă au existat atât formatori, cât și cursanți ce au susținut workshopuri extraordinare, cu multe cadre practice, toate pe tematica „între tradiție și inovație”. Fiecare a venit cu propria lui specialitate, astfel încât au existat opțiuni diversificate pentru nevoile tuturor celor 400 de participanți. Evenimentul a avut loc în cadrul sălilor de conferință de la Ramada Parc, un mediu distins și foarte potrivit, din punctul meu de vedere.

Ce beneficii a adus conferința în viața mea

Nu am participat la conferință dintr-o obligație, ci pentru că ARPI a avut un impact real asupra existenței mele și m-a ajutat să evoluez extrem de mult ca persoană. Am vrut să reiau legătura cu această comunitate, de care m-am despărțit în urmă cu doi ani, în urma finalizării cursului de formare. Intenționez să revin însă ca psihoterapeut sub supervizare și să îmi revăd colegii și formatorii în cadrul taberelor organizate periodic în țară. Este foarte dificil să descriu în cuvinte ce anume din această comunitate este atât de înălțător încât a păstra legătura vie este aproape o nevoie viscerală. Cu toate acestea, am reușit să identific câteva conștientizări pe care le-am avut în timpul celor două zile de conferință:

• Datorită unui cadru de lucru pe bază de imagerie organizat de Dr. Foojan, am putut identifica exact credința limitativă ce se află la baza celei mai mari nemulțumiri față de aspectul meu fizic. Deși locuiește și profesează în Statele Unite, nu am simțit că ar exista o barieră de limbaj între mine și această psihoterapeută, care, precum Gina, a reușit să creeze o metodă personală de lucru ce îmbină numeroase elemente de psihoterapie pentru a aduce vindecare oamenilor.
• Mi-am reconfirmat încă o dată cât de salvatoare a fost arta pentru mine și cum ceea ce numim „inspirație” a reprezentat exact puntea dintre viață și moarte pentru mine. Această suflare divină are darul de a ne trezi la viață, de a ne face să ne reconectăm cu noi înșine și este o stare la care putem avea acces oricând tocmai pentru că și noi suntem divini.
• Panelul cu cei patru preoți a fost una dintre cele mai mari revelații pe care le-am trăit în ultimii ani. Nu am auzit niciodată oratori care să vorbească mai frumos, mai clar sau mai adevărat decât invitații aduși de Gina și Coralina pentru workshop. Am înțeles din nou cât de frumos de împletesc psihologia, filosofia și teologia și am rămas cu ideea că relația cu Dumnezeu este cea care (dacă nu chiar singura) ne poate scoate din modul de supraviețuire astfel încât să ne putem bucura real de existență.
• Tot din acest panel am luat cu mine și ideea că viața ne întâlnește la mijloc, iar că atunci când nu găsim răspunsuri, ne putem lăsa „în voia Domnului”; observ încă o dată cât de frumos se împletesc discuțiile de la workshopuri între ele. Tot timpul când menționez Creatorul, mă refer de fapt la spiritul divin, care se află atât în noi, cât și în afara noastră.
• Din workshopul lui Adrian Beu am rămas cu ideea că, pentru a te întâlni cu Dumnezeu, trebuie să te întâlnești mai întâi cu tine; nu am gândit niciodată în aceste cuvinte, dar le-am recunoscut imediat ca fiind adevărate.
• Nu în ultimul rând, workshopul Ginei, împletit cu ideile prezentate de Foojan despre bucla minte-corp, m-a făcut să-mi reanalizez încă o dată obiceiurile și gândurile care îmi formează realitatea. Am înțeles că noile obiceiuri ajung tot în inconștient, iar conștientul reprezintă doar 5% – spațiul de prelucrare în care este nevoie să lucrăm constant pentru a trăi viața pe care ne-o dorim.

Acestea sunt doar câteva dintre ideile de care am devenit conștientă pe măsură ce îi ascultam vorbind pe acești oameni care au reușit să devină adevărați creatori de realitate. La începutul conferinței, văzându-mă printre atâția specialiști, m-am simțit mică. Ulterior, mi-am amintit că de fapt este ceva complet dezirabil să nu fii niciodată cel mai inteligent dintr-o încăpere. Este mereu o onoare să mă las inspirată de toți cei care vorbesc în numele unui „a fi” holistic.

Am reîntâlnit vechi colegi și formatori, mi-am format noi conexiuni (nu doar neuronale) și m-am bucurat deplin de a mă afla printre oameni care își oferă zilnic tot ce au mai bun pentru a funcționa pe vibrații înalte și a-i inspira și pe ceilalți la rândul lor. Mă bucur să fac parte din această comunitate și nu îmi doresc nimic mai mult decât să rămân conectată la toate ideile și stările pe care le-am dobândit aici.

De ce să participi la o conferință de psihoterapie

• Pentru mine, conferința organizată de ARPI a fost prima. Nu sunt încă psihoterapeut, dar acesta este drumul pe care îmi doresc din ce în ce mai tare să-l urmez. Visul meu este să ajung să ofer la rândul meu înapoi din darul pe care l-am primit. Pentru oricine își dorește să practice această meserie, consider că participarea la o astfel de conferință o dată pe an este imperios necesară – atât pentru a-ți reîmprospăta ideile și viziunea asupra practicii tale, cât și pentru a rămâne în contact cu cei alături de care te-ai format. Nu poți greși niciodată atunci când mergi acolo unde rezonezi.

• Tocmai pentru că rezonezi cu o anumită formă de psihoterapie, vei putea primi cu adevărat mesajele celor care o practică. Am înțeles târziu, dar complet, că un psihoterapeut bun este de fapt un om care știe cum să păstreze un contact autentic cu sinele său. Pentru a putea face acest lucru în mod constant, este nevoie să exersezi zilnic, să înțelegi ce îți aparține sau ce vine din inconștient, să îți schimbi comportamentul atunci când ești nemulțumit de consecințele faptelor tale. Aceste demersuri devin mult mai ușoare atunci când te lași inspirat de oameni care și-au transformat viața într-o artă.

• Pentru mine a fost o mare provocare să mă abandonez necunoscutului, să mă aflu printre atâția oameni, într-un sprațiu nefamiliar și să încerc să rămân prezentă pe tot parcursul workshopurilor, astfel încât să asimilez bogăția spirituală din jurul meu. Mă bucur că am reușit să fac acest lucru, să-mi lărgesc aria de reziliență și să interacționez din propria mea energie, indiferent de exterior. Toate acestea le-am învățat tot datorită ARPI, așa că, fără să primesc ceva în schimb, încurajez în continuare oamenii să aleagă această asociație – fie că vor să practice psihoterapia sau nu.