După cum mi-am propus în urma primei mele sesiuni de constelații familiale, am început să citesc despre această metodă. Am colecționat deja o bună parte a volumelor din colecția Psihogenealogia de la editura Philobia, iar această primă lectură a fost edificatoare.
Introducere
Thomas Schäfer i-a fost discipol lui Bert Hellinger, cel care a popularizat la nivel global metoda constelațiilor familiale. În acest volum împărțit pe capitole precum “Părinți și copii”, “Soț și soție” sau “Relația cu moartea” el ne vorbește din experiența personală, dar și din workshopurile maestrului său despre ordinea familială. Prin urmare, principiile de bază ale lucrului prin constelații sunt expuse aici cu multe exemple concrete și cazuri reale ce au fost constelate de-a lungul timpului.
Ce mi-a plăcut
După cum am spus la început, Ce îmbolnăvește sufletul și ce îl vindecă m-a ajutat să îmi fixez și mai bine ceea ce știu despre constelații în minte. Titlul este în strânsă legătură cu subcapitolele cărții, această direcție de gândire păstrându-se pe tot parcursul lor. Autorul ne vorbește despre vinovăție și iertare, iar în mod specific acea pagină, din care voi cita aici, mi-a adus o deosebită satisfacție.
A ierta, la fel ca și a cere iertare, poate avea consecințe nefericite. Omul nu are dreptul să ierte. Când cineva îmi cere iertare, el se descarcă de responsabilitatea vinei lui pe mine.Pe vremea când iertam pe câte cineva, uneori ma simțeam rău după. În prezent, înțeleg de ce: prin intermediul iertării mele „generoase”, îl privam pe celălalt de posibilitatea de a fi din nou la același nivel cu mine.
Același lucru este valabil și când cineva face mărturisire. Îl obligă pe celălalt să-i poarte consecințele comportamentului. În afară de asta, iertarea împiedică restabilirea egalității în relație și creează o prăpastie de sus în jos. Daca spunem că regretăm, celălalt se poate apropia mult mai ușor decât atunci când ii cerem iertare.
– pag. 54
Desigur că nu am rezonat cu tot ce am citit, în special atunci când psihoterapia este discreditată în favoarea acestei metode de lucru spiritual, însă consider că cele două converg foarte bine și nu pot exista una fără cealaltă. Pe parcurs ce citeam, simțeam că sunt trasă ca într-un vortex de noile cunoștințe dobândite, ceea ce m-a făcut să gândesc că, în lipsa unui suport rațional (psihoterapie), poți aluneca în psihoză spirituală cu mare ușurință trăind doar în principiile constelațiilor.
Lucrul care îmi place cel mai mult la constelații este cât de bine se potrivesc pe sistemul meu de credințe preexistent. Am descoperit pe propria piele că până și în urma unui proces terapeutic îndelungat, pot rămâne aspecte ale ființei tale ce au nevoie de o altă abordare pentru a fi vindecate. Cu atât mai mult mi-am întărit dorința de a deveni facilitator de constelații cândva în viitor.
Ce nu mi-a plăcut
Ce le pot imputa lui Schäfer sau lui Hellinger este o absurditate, fiindcă mă refer chiar la neadaptarea la vremurile moderne. Nu știu cine ar putea spune dacă cei doi și-ar păstra opiniile cu privire la familiile de același sex sau împlinirea femeii prin maternitate dacă volumul ar fi fost publicat în anul 2023 și nu la sfârșitul anilor ’90.
Chiar dacă în mintea mea anii ’96-’97 fac parte din trecutul recent, trebuie totuși să ținem cont de cât de repede au avansat lucrurile numai în ultimii zece ani în ceea ce privește educația psihologică și schimbările în mentalitatea generală, în special în cazul noilor generații.
Așadar, nu pot decât să mă bucur că am reușit să privesc cu duioșie grijile autorului față de absența tatălui într-un cuplu de lesbiene care decide să adopte un copil; știu că în urmă cu ceva vreme o astfel de observație m-ar fi făcut să las cartea jos din mână, însă am învățat să preiau doar ce îmi servește, iar restul informațiilor doar să le accept.
Concluzie
Deși cred că metoda constelațiilor ar putea fi de ajutor oricui, nu aș putea spune că aprofundarea ei ar fi benefică pentru toată lumea. În această carte se află multe afirmații foarte asumate care combat credințele generale despre relația sinelui cu sinele și cu cei din jur, ceea ce transformă conținutul său într-unul destul de greu de digerat pentru cei neinițiați.
Mai în glumă, mai în serios, cred că nativii din săgetător sau vărsător, dar și orice altă persoană care consideră că are o relație bună cu divinitatea va trăi o revelație citind despre constelații în modul în care ele au fost descrise aici. Cu tot cu anexele de la final, cu date despre parcursul profesional al lui Hellinger și exemplificarea cu desene a unei constelații specifice, Ce îmbolnăvește sufletul și ce îl vindecă este o carte inițiatică foarte cuprinzătoare.
