Primul volum de poezie scris de Ana Blandiana pe care l-am parcurs a fost o experiență lină și o surpriză plăcută. Am rezonat cu un număr restrâns de poezii, iar altele mi-au stârnit îngrijorarea.
Introducere
Acest volum conține aproximativ 140 de pagini și 65 de poezii dintre care tematicile identificate de mine sunt oceanul și moartea. Puntea comună pe care am făcut-o cu această binecunoscută autoare română a fost pe baza experienței de a fi scriitor. Poeziile sunt scurte, nici una nu depășește o pagină, iar cele mai multe combină mai multe tipuri de rime. Am achiziționat volumul dintr-un anticariat și, per-total, mă bucur că prima mea întâlnire cu poeta Ana Blandiana m-a lăsat cu un sentiment plăcut.
Poeziile mele favorite
Cu siguranță, atunci când parcurg un volum de poezii, nu mă pot abține să nu le compar între ele pentru a-mi identifica favoritele. În cazul Refluxulului sensurilor, cea de pe primul loc s-a revelat încă din prima parte, iar titlul său este “Un cal tânăr“:
N-am reuşit niciodată să ştiu pe ce lume sunt. Încălecam un cal tânăr şi fericit ca şi mine Şi în galop îi simţeam între pulpe Inima zvâcnind Şi inima mea zvâcnea în galop neobosită, Fără să observe că între timp Şeaua mea se sprijinea Doar pe scheletul unui cal Care în viteză se dezmembra risipindu-se Şi eu continuam să călăresc Un cal tânăr de aer Într-un secol care nu mai era al meu.
Mi-au mai plăcut de asemenea și: peisaj impudic, în primul rând din punct de vedere conceptual, programul, care m-a amuzat teribil, fără să știe – la acest gen de poezie mă refeream când am zis că aici am făcut punte comună cu Ana Blandiana, calendarul și hölderlin, din același motiv.
Observații generale
Ana Blandiana a abordat teme precum trecerea timpului și chiar dorința ca acesta să treacă mai repede, ca existența să se încheie. Acest lucru mi se pare straniu având în vedere că volumul a apărut inițial în anul 2004, iar acum, în 2023, autoarea încă trăiește și are 81 de ani. La acest lucru m-am referit la început când am spus că anumite poezii mi-au stârnit îngrijorarea: ce se întâmplă cu sinele nostru după împlinirea vârstei de 60 de ani?
Cunoscuții mor, vremurile se schimbă, în jur nu mai rămâne nimic cunoscut, iar tu ești încă ancorat în tot ce ai trăit. Acest sentiment de tristețe și melancolie reiese din paginile volumului de față, ceea ce a reprezentat o experiență stranie pentru o persoană de 25 de ani. Această angoasă reieșită dintre pagini, mai puternică decât oricare altă emoție transmisă, a avut doar darul să mă neliniștească și astfel poeziile au devenit mai mult decât niște cuvinte pe o foaie.
Chiar în încheierea volumului, Ana Blandiana ne lasă cu o poezie care sugerează cât de subiectiv este totul, cum, la fel cum nu poți călca în aceeași apă de două ori, nu poți nici citi același poem de două ori. Pot spune că poezia acestei scriitoare este vie, oferă teme de gândire și ne prezintă o femeie care rămâne bine ancorată în sine în pofida trecerii timpului. Pot spune acest lucru chiar dacă abia am luat contact cu ea, ceea ce mă ajută să înțeleg de ce o onorăm în continuare drept una dintre poetele de bază ale țării noastre.
Concluzie
Chiar dacă nu am citit foarte multă poezie, iar standardele mele într-ale esteticii au fost atinse doar de Charles Beaudelaire până în prezent, m-am bucurat să o descopăr astfel pe Ana Blandiana. Acest volum se parcurge ușor, fără a provoca tresăriri intense, ci venind mai degrabă ca o mângâiere – ca valurile mării peste mal.
