După cum știți, cele mai multe cărți din biblioteca mea provin de la anticariat. “Aripi de suflet” a fost una dintre achizițiile mele recente și, curios lucru, nu am găsit-o nicăieri altundeva, nici măcar pe site-ul editurii.
M-am gândit, așadar, să scriu câteva paragrafe despre acest scurt volum de poezii. Mă gândesc cu tristețe la toate cărțile autorilor români care rămân nedescoperite din diferite cauze așa că, atunci când descopăr unul demn de atenție, vreau să-i ofer mai multă vizibilitate. Din moment ce nu am regăsit volumul pe nicăieri, presupun că singura sursă de achiziționare o reprezintă tot anticariatele.
Am parcurs repede scurtele poezii din volumul Isabelei. Nu pot spune că au fost pe gustul meu, însă ce mi-a plăcut a fost faptul că au venit însoțite de desene – realizate chiar de autoare. Fie nu am parcurs eu suficient de multe volume de poezie până la momentul actual, fie nu se întâmplă atât de des ca poeziile românilor să aibă un astfel de suport vizual, cert este că mie mi se pare un lucru foarte util (și, desigur, artistic).
Nu am putut decât să adaug cartea pe Goodreads, însă nu se va regăsi printre cele citite de mine. Pentru mine, să citești o carte nu înseamnă doar să parcurgi cu ochii fiecare cuvânt din ea, ci să înțelegi cu adevărat sau măcar parțial ce a vrut să transmită autorul. După cum spuneam, poeziile Isabelei nu m-au atins, însă asta nu înseamnă că volumul nu ar putea fi pe placul altcuiva. Ofer chiar copia achiziționată de mine oricărei persoane interesate.
Prin urmare, vă invit să oferiți o șansă și cărților mai puțin cunoscute, care au fost publicate cu mulți ani în urmă, pentru că se pot dovedi a fi adevărate comori. Cu toate astea, atunci când o carte nu este pe placul tău, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să o dai mai departe.