O lebădă sălbatică și alte povești | Recenzie literară

Primul meu contact cu Michael Cunningham nu a fost extraordinar, însă volumul său cu basme repovestite poate fi considerat destul de amuzant, trist sau înspăimântător pe alocuri.

“O lebădă sălbatică și alte povești” este o colecție de 9 basme reinterpretate, plus o introducere și o încheiere proprii autorului, tot în spiritul basmelor de odinioară. În această colecție, a existat un singur basm pe care eu nu-l știam dinainte și acela este “Laba de maimuță“. Acesta a fost, de asemenea, capitolul meu preferat din volum.

Cartea este foarte scurtă, iar în cele 130 de pagini nu este necesar să te aștepți la texte profunde sau foarte semnificative. Îmi doresc foarte mult ca aceasta să nu fie o marcă a lui Cunningham, autorul romanelor Orele și O casă la capătul lumii (poveste care mi-a plăcut foarte mult când am urmărit ecranizarea). În principal, avem de-a face cu basme with a twist – finalul clasicelor povești este fie schimbat, fie capătă o cu totul altă semnificație. În acest sens, mi-a plăcut destul de mult povestirea “Bestii”, bazată, desigur, pe “Frumoasa și Bestia”.

Mai avem și o repovestire foarte Gen Z a poveștii “Hansel și Gretel” care aici se intitulează “Bătrâna nebună”, cât și o transpunere aproximativă în realitate a poveștii “Soldățelul de plumb” (“Statornicie, tinichea” aici); am găsit reinterpretarea celei din urmă destul de profundă. Nu în ultimul rând, “Fata morarului” capătă un final neașteptat și psihotic sub titlul “Omulețul”. Restul poveștilor nu au avut un impact prea intens asupra mea.

Nu am avut nicio așteptare de la această carte, am cumpărat-o în ideea în care coperta mi-a rămas în minte de mulți ani, de când a fost tradusă și publicată la noi. Nu știam despre ce este vorba, mi-am zis că va fi o lectură scurtă și, poate, plăcută. Mai departe de termenul “simpatic” nu pot merge cu această recenzie. Dacă te încântă ideea de basme reinterpretate într-un mod simplist și uneori mind-blowing, cartea aceasta este categoric pentru tine.