Ieri am vizionat filmul realizat recent după celebra poveste a lui Ion Creangă și mi-a plăcut tare mult, așa că îmi doresc să împărtășesc câteva dintre impresiile mele cu voi.
Mi-am dorit să văd filmul încă de când am aflat de existența sa, acum câteva săptămâni. Nu am reușit să ajung la Dracula Film Festival, așa că mi-am spus că voi merge la cinema cu prima ocazie. Urmărisem câteva secvențe prin intermediul trailerului și, văzând că Maia Morgenstern va juca rolul principal, am fost sigură că îmi va fi pe plac.
Nu obișnuiesc să urmăresc multe filme, nici la cinema, nici acasă. Cu toate acestea, din când în când, unele îmi atrag atenția. Eram foarte curioasă să aflu cum a putut fi povestea Caprei cu trei iezi adaptată într-o ecranizare, iar ingeniozitatea producției m-a uimit. Dintr-o capră singură cu trei iezi într-o colibă s-a obținut o femeie văduvă cu trei copii, dintre care doar cel mic era „bun și ascultător”. Această paralelă era destul de clară și previzibilă, însă mă întrebam cum poate fi personificat lupul… Marius Bodochi a jucat extraordinar rolul „nănașului” – un psihopat canibal cu o apariție înfiorătoare și o mare dorință de a o poseda pe cumătra.
Cel mai mult mi-a plăcut la acest film felul în care producătorii au reușit să creeze exact atmosfera stranie pe care o transmite și povestea lui Ion Creangă. Pe măsură ce urmăream filmul mă gândeam că autorul ar fi fost foarte mândru să urmărească ecranizarea și că ar fi procedat exact la fel. De la poziționarea colibei unde cei patru locuiesc la aspectul sălbatic al împrejurimilor și modul în care este aranjată casa – totul a fost perfect, din punctul meu de vedere. La fel de mult mi-a plăcut și muzica de pe fundal, menită să exacerbeze atmosfera de groază a filmului.
În ceea ce privește partea de acting, în film apar doar cei cinci actori: mama, copiii și „lupul cel rău”. Fiecare dintre aceștia și-a jucat extraordinar rolul și, timp de o oră și jumătate, am trăit cu sufletul la gură alături de ei, chiar dacă știam toate detaliile poveștii din copilărie. Dacă pe Maia o știam din „filmul cu Isus”, pe Marius Bodochi îl îndrăgeam din serialul „Vocea inimii”, pe care-l vizionam pe Acasă TV acum mulți ani.
Faptul că basmul original a fost, de asemenea, inclus în film sub forma „poveștii de dinainte de culcare” mi s-a părut un alt element foarte smart și bine amplasat, care m-a dus cu gândul la semnificația termenului „foreshadowing” – în special în sens literar, ca și când ar fi fost transmisă o profeție. Prin filmul Capra cu trei iezi am putut simți și mai puternic impactul psihologic al basmului, tocmai pentru că situația este prezentată într-un mod covârșitor de realist.
Am așteptat cu mare plăcere finalul, pe care cred că îl cunoaștem cu toții, iar tensiunea psihologică mi s-a părut extraordinară. Am doar cuvinte de laudă pentru această producție și recomand filmul tuturor românilor. Atunci când te pui cu adevărat în pielea personajelor, în special în pielea „Caprei”, ajungi să fii martor la un masacru îngrozitor, să trăiești o durere fără margini și, totodată, să iei destinul în mâinile tale fără să mai conteze nimic.
În urma vizionării, am rămas cu imaginea unei femei defavorizate de soartă care, deși se străduiește din răsputeri să își apere copiii, ajunge să fie încă o dată secerată de univers, în cel mai crud mod cu putință. Imaginea „iezișorilor” la geam și reacția mamei la vederea acestora îmi va rămâne mult timp în minte, însă, pe de altă parte, toate scenele din film sunt de o frumusețe deosebită și mă bucur că noi, ca români, ne putem lăuda cu o asemenea operă de artă.
