Prima oară când mi-am recitat poeziile cu voce tare a fost în facultate, când eu și mai mulți colegi am înființat un cenaclu literar. Până în acel moment nici măcar nu mă gândisem la titulatura de poetă, deși păstrez poezii scrise încă de pe la vârsta de 10-11 ani. Acest mod de exprimare mi-a fost mereu la îndemână, iar tehnica mea a crescut odată cu mine, fără să caut neapărat să fac acest lucru să se întâmple.
Pentru că anul acesta m-am preocupat de strângerea celor mai bune poezii ale mele scrise în ultimii ani într-un volum intitulat „blestem și rugă și abis”, destinul m-a făcut să întâlnesc alte două fete cu aceeași pasiune față de genul liric, iar astfel s-a născut proiectul nostru la Tâmplărie Pub. Ideea de la baza sa era aceea de a forma un spațiu deschis tuturor celor care vor să își recite poeziile pe un fundal muzical, într-un mediu prietenos și empatic.
Eu, Ioana și Denisa am vrut să spargem gheața săptămâna aceasta și ne-am făcut curaj să recităm câteva dintre poeziile noastre. Niciuna dintre noi nu a debutat până acum în poezie, așa că emoțiile au fost comune. Am strâns momentele noastre într-un videoclip, astfel încât să oferim din curajul nostru și altora. Îmi doresc în continuare să existe un astfel de spațiu în Brașov, unde orice artist, chiar și nepublicat, să se simtă liber să se exprime.
Am vrut să împărtășesc această experiență cu voi și să vă invit să facem lucruri frumoase în continuare. Dacă acest gen de „adunare a poeților” te încântă, nu ezita să îmi scrii.
Să te poți exprima prin poezie,este cu certitudine o artă vie,trăiri,simțiri,sclipiri,Felicitări Cristina,Ioana si Denisa,bucurați-vă de tot ceea ce este frumos,gândirea pozitivă vă v-a aduce o stare de bine,