Cristina Boncea

Am pus intenționat în titlu cărțile „scrise” și nu „publicate” pentru că în acest articol îmi doresc să vorbesc mai pe larg și despre cele care nu au apărut încă în librării și nu sunt accesibile publicului larg. Scriu pe blog din 2014 și a devenit un spațiu intim pentru mine în ceea ce privește atât recenziile literare, cât și tot parcursul meu ca autor. În continuare mi se pare o experiență fascinantă și incredibilă. Prin urmare, îmi doresc să o împărtășesc și cu voi.

Ce cărți am publicat?

Trilogia Octopussy

Trilogia este pe cale să devină o tetralogie datorită faptului că anul trecut (2021) am simțit o chemare profundă de a scrie un sequel, o carte despre tot ceea ce condus spre acțiunea din primul roman, pe care l-am publicat atunci când aveam 16 ani. Tot acest proces a avut un impact imens asupra mea. Am ajuns să trăiesc senzații similare cu cele din serialul Hannah Montana pentru că eram încă la liceu – o perioadă îngrozitoare din viața mea, însă în restul timpului participam la evenimente alături de autori români cu experiență, atât de viață, cât și în domeniu.

Felul în care a fost primit romanul meu de debut m-a luat prin surprindere, dar mi-a cauzat și o imensă satisfacție pentru că am simțit recunoașterea propriei munci. Cu siguranță nu percepeam astfel lucrurile atunci, a mai durat ceva timp până să înțeleg de ce am scris ce am scris și cum de fapt cine a spus că „primul roman al oricărui autor e și cel mai autobiografic” (parafrazare) nu a greșit cu nimic. În continuare cred că nu voi mai reuși să scriu niciodată ceva atât de pur, de intens, însă nu mă întristează deloc gândul. Mă bucur că la momentul respectiv mi-am găsit curajul de a mă expune astfel și cel mai grozav lucru e că încă pot culege roadele acelui boom din anul 2014.

Pe scurt, trilogia reprezintă cel mai apropiat lucru de viața mea, de istoricul meu personal, într-un mod metaforic și nu foarte. În celelalte două volume ale seriei m-am apropiat din ce în ce mai mult de realitate, până la a transforma Antidotul într-un fel de jurnal, de autoficțiune. Nu degeaba am în prezent și un tatuaj cu acea caracatiță care m-a consacrat, pe care eu am creat-o, iar Alex Voicescu de la Herg Benet a transformat-o în versiunea digitală pe care o folosesc în prezent. Octopussy 0.5, sequelul despre care vă spuneam, urmează să fie și el publicat la un moment dat, dar nu am informații exacte momentan.

În „perioada de glorie” a anilor 2014-2016, piața literară românească funcționa într-un ritm mai alert din perspectiva mea și abia așteptam să aduc în fața publicului un nou roman. Acest ritm a fost întrerupt din cauze interne și externe, dar faptul nu mă mai deznădăjduiește. Acum am mai multă încredere în buna funcționare a universului și știu că e adevărat că „toate lucrurile se întâmplă la vremea lor”. Voi veți fi primii care vor afla noutățile, în orice caz. Cu această ocazie vă invit și pe grupul meu de pe Facebook.

Mi-ai promis că vom muri împreună

Romanul are o puternică semnificație pentru mine. A fost scris într-o perioadă grea a vieții mele, care însă a condus la rezultate creative de succes. Am scris despre muzele mele masculine, dar de fapt am sfârșit prin a spune o poveste tot despre mine care a ajutat la vindecarea rănilor pe care le aveam atunci, în 2017. M-am gândit și cred în continuare că e o scurtă poveste care merită parcursă, fără a avea o anvergură la fel de mare ca trilogia, ci ceva care să satisfacă pofta cititorului care apreciază un anumit autor.

MPCVMÎ este, pentru mine, ceea ce este una din povestirile scurte ale lui Salinger comparativ cu „De veghe-n lanul de secară„. Mai mult decât atât, reprezintă o dramă psihologică, un mini-roman detectiv, o scriere ce are în vedere suferința și drumurile tragice pe care te poate conduce. Am reușit să îmi explorez partea întunecată foarte bine prin intermediul creării acestui roman și, prin urmare, nu am cum să nu-l percep drept un pilon de bază al formării mele ca om, în primul rând. Pentru cititori, îmi imaginez că poate fi o narațiune ce provoacă frustrări, având în vedere și tema sănătății mintale, a disfuncțiilor și consecințelor ce apar în cazul unui persoane „cu probleme”.

Realitatea este că am bazat protagonista și celălalt personaj principal al romanului, psiholoaga acesteia, pe o versiune de a mea în trecut în raport cu terapeutul pe care îl frecventam atunci. Am îmbinat din nou realitatea și ficțiunea, mai mult ficțiunea aici și am condus acțiunea spre un deznodământ probabil dezamăgitor pentru fanii happy end-urilor. Eu nu mă enumăr printre aceștia, așa că mă gândesc că romanul mi-ar fi plăcut la fel de tare și dacă era scris de altcineva. Premisa pe care merg este „scrie ceva ce ți-ar plăcea ție să citești” și cred că mi-a ieșit destul de bine.

Evadare din Insula Libertății

Încă de când m-am înscris în programul Work&Travel cu destinația SUA în 2017 știam că din această experiență va reieși un roman. Deși nu aveam idee ce urma să mă aștepte acolo, fiecare clipă îngrozitoare petrecută peste ocean mă ducea cu gândul la momentul fericit în care mi-aș fi scris povestea – așa că, de fapt, experiența a fost extrem de benefică. Sincer, încă am coșmaruri în legătură cu cele două luni petrecute în New York City, încă îmi vin în minte scene sau sentimente trăite acolo, dar iată că, încă o dată, am putut lua o experiență traumatizantă și am transformat-o în artă.

Toate cărțile mele sunt extrem de autobiografice – dacă nu sunt lucruri pe care le-am trăit efectiv, categoric sunt lucruri pe care le-am visat sau poveștile altor oameni lângă care am stat. Acest lucru se aplică și Evadării, roman pe care cu greu am reușit să-l public la trei ani după terminare cu ajutorul editurii Librarus Publishing. Nu credeam că va mai vedea lumina tiparului și mă îndepărtasem destul de mult de lumea literară din țară, dar iată că parcursul meu continuă, iar acest lucru mă bucură enorm.

Am făcut un joc de cuvinte în titlu care se păstrează și în cadrul poveștii. Este vorba despre rupturi, despre opoziții, despre lucruri contradictorii. Este o dramă de familie de această dată, temă care se regăsește, desigur, și în Octopussy. Am avut suficient timp la dispoziție pentru a analiza ce mă definește ca autor, care sunt subiectele pe care le abordez cel mai des și am înțeles și de ce. Procesul de scriere în sine nu a fost atât de vindecător pe cât mă așteptam, ci a fost mai mult „o carte ce trebuia neapărat scrisă”.

Sunt sigură ca poate fi de ajutor celor care au îndoieli despre visul american și sunt curioși să trăiască o experiență din „țara tuturor posibilităților” prin ochii altcuiva. Și aici am abordat tema sănătății mintale, chiar mai clar decât în romanul anterior. Și aici avem de-a face cu un roman semi-detectiv, mai lung decât anterioarele. Eu una sunt mulțumită de rezultatul final, de la copertă până la corecturi, așa că mă simt mereu înclinată să recomand acest volum mai mult decât celelalte.

*Ca un mic anunț, menționez că am reeditat la greu volumele trilogiei, am corectat greșeli gramatice sau de natură logică, am adăugat, am tăiat, am oferit o nouă formă, mai în acord cu mine celor trei cărți care m-au adus unde sunt astăzi. Și ele urmează să fie republicate în curând la Librarus Publishing, dar nu am o dată fixă încă.

Ce cărți urmează să fie publicate?

Octopussy 0.5

V-am menționat deja câteva lucruri despre acest sequel al seriei Octopussy. L-am scris dintr-un foc, l-am cercetat atent și sunt extrem de mulțumită de rezultat. Am păstrat aceeași voce auctorială, prezentarea acțiunii într-un mod cartoonish, fragmentar – exact genul de lucruri pe care le apreciez la autori precum Chuck Palahniuk.

Consider că explică la perfecțiune toate golurile lăsate de celelalte trei cărți și, mai mult decât atât, a fost o cale de vindecare a copilului interior extrem de eficientă pentru mine. Le avem în prim-plan pe Becks și Hyena copile, trăim lumea prin ochii lor, trecem prin traumele vârstelor mici și înțelegem mai bine care sunt factorii care le-au transformat în adolescentele din romanul meu de debut. Sunt foarte încântată și abia aștept să ajungă cartea la cititorii care au rămas alături de mine de-a lungul timpului. Sunt convinsă că cei care au fost impresionați de Octopussy vor retrăi cu aceeași intensitate și toate evenimentele expuse aici.

Universalia

După cum „m-am lăudat” deja pe mai multe rețele sociale, Universalia va fi „romanul meu de căpătâi”, cea mai importantă lucrare a mea de la Octopussy încoace. Era în plan de foarte mulți ani, am tot avut vise despre locul magic din mintea mea în care voiam să plasez acțiunea și lucrul hilar este că deja am scris cartea anul trecut – aproape 100.000 cuvinte în doar două săptămâni. Inspirația a venit peste mine atât de profund încât am scris și am scris, ajungând doar la o formă de draft în cele din urmă.

În acest timp am citit și cartea lui Palahniuk, Consider This și mi-a devenit extrem de clar cum voi proceda și pe viitor: prima versiune a cărții este autorul care își spune povestea lui însuși, iar a doua este cea în care o spune cititorului.

La această a doua versiune lucrez doar în plan imaginar momentan, dar sunt sigură că atunci când voi găsi răspunsurile de care am nevoie, lucruri mărețe sunt în plan pentru romanul de față. Nu mă voi grăbi și voi lucra atât cât trebuie pentru a vă putea aduce un produs cât mai aproape de genialitate posibil – în sensul în care sunt absolut îndrăgostită de ideile pe care le-am avut, de universul literar creat, de complexitatea poveștii și a personajelor și am trăit o experiență profund spirituală atunci când lucram zi și noapte, fără a mă putea opri din scris.

Blestem și rugă și abis

Este prima oară când menționez acest lucru cu subiect și predicat în spațiul online, însă titlul de mai sus este cel pe care l-am ales pentru volumul de poezii pe care plănuiesc să-l creez cap-coadă de una singură: copertă, așezare în pagină, imagini și tot felul de alte elemente personale pentru a-mi putea transpune toată experiența din versuri și în imagini. Îmi imaginez că voi crea un pdf pe care îl voi oferi gratuit cititorilor blogului.

Proiectul nu este încă terminat, este vorba de reeditarea unor poezii mai vechi, despre așezarea acestora într-o ordine pentru a crea o poveste – povestea vieții mele din ultimii ani. Nu pot băga mâna în foc, însă îmi propun să vin cu un produs finit anul acesta. Mă încântă foarte tare ideea de a publica un volum de poezie, dar știu că piața literară din România nu este pregătită încă pentru acest stil de artă – nu așa cum este pentru proză.

Se vor regăsi aici poezii din ultimii 6-8 ani ai vieții mele, puse pe categorii și care reprezintă cele mai bune și reprezentative lucrări ale mele. Poezii eu scriu constant ca o formă de terapie, de exprimare, de memorare a unor senzații de moment, însă unele dintre ele îmi dau fiori și atunci când le recitesc după ceva vreme, așa că îmi doresc să le împărtășesc și cu ceilalți cât de curând.

Concluzie

Pe lângă aceste lucrări, mai am două scurte povestiri publicate pe Wattpad, scrise dinainte ca Octopussy să fie măcar în plan. În rest, am mai scris articole, poate scurte compuneri inutil de menționat, iar în prezent lucrez pe postul de Content Writer la o firmă de SEO. Drumul meu este în continuare doar la început, scrisul este iubirea vieții mele și nu sunt neapărat interesată de partea economică a acestei „meserii”. Cel mai mult mi-am dorit ca romanele mele să ajungă în fața celor care au nevoie de ele, pe care îi pot inspira, iar acest lucru s-a întâmplat deja de nenumărate ori.

Voi continua să îmi transmit energia în univers sub această formă și îi invit pe toți care resimt aceeași chemare să facă la fel. Cu siguranță experiența de viață, lecturile acumulate, câteva tips&tricks preluate de ici și colo, de la autorii mei favoriți vor face diferența, se vor reflecta în stilul meu de scriere, în limbajul utilizat, dar, în cele din urmă, evoluția mea personală, chiar esența mea ca om va fi cuprinsă între acele cuvinte așezate pe hârtie. Sunt extrem de recunoscătoare pentru toate oportunitățile care mi-au apărut în cale și voi continua să scriu până la finalul zilelor mele.