Visătorul – o carte pentru adulți scrisă în limbaj de copii, recenzie literară

După o lungă perioadă în care am citit cărți „pentru adulți”, am zis că a venit în sfârșit vremea să deschid acest volum care mi-a atras atenția datorită autorului. În biblioteca mea se mai regăsesc cărți scrise de Ian McEwan, dar m-am încumetat totuși să încep cu Visătorul, poate tocmai pentru că se vrea a fi o carte pentru copii.

Protagonistul nostru este un băiețel de 11 ani pe nume Peter cu o imaginație foarte bogată. McEwan a spus că povestea lui s-a născut datorită propriilor săi copii care-i solicitau povești de noapte bună înainte de culcare, dar eu cred că orice adult care a devenit ulterior artist, păstrându-și imaginația intactă, a fost mai întâi un copil exact ca Peter. Așadar, presupun că personajul poate fi bazat și pe copilăria autorului.

Este o carte scurtă, de 166 de pagini cu text scris în font mare și care se parcurge, bineînțeles, foarte ușor. Mai întâi îl cunoaștem pe Peter și comportamentul său ușor ciudat pentru membrii familiei și cei din jur deoarece este mereu tăcut și pare că visează cu ochii deschiși – de unde și titlul cărții. După aceea, avem parte de câteva povestiri separate din viața acestui copil care demonstrează că el chiar astfel își ocupă zilnic timpul – imaginându-și iar și iar lumea într-un alt fel. La un moment dat face schimb de corpuri cu pisica familiei, în altă poveste se regăsește în corpul unui bebeluș aparent nesuferit, iar în cele din urmă ajunge chiar să împrumute trupul unui adult în visele sale. Observațiile pe care protagonistul le face sunt poate chiar revelatoare pe alocuri, în special pentru acei adulți care nu mai pot reface cu ușurință legătura între ei și copilul lor interior.

Cel mai tare mi-a plăcut îmbinarea dintre realitate și vis, faptul că apoi percepem iarăși lucrurile prin prisma unui observator exterior care pune ordine în evenimente. Cred că povestea mea preferată rămâne cea numită Bătăușul, care ascunde în conținutul ei un mesaj important pentru combaterea bullying-ului. Cred că ar trebui să folosim mai des fraza „nici măcar nu cred că exiști” chiar și din postura de adulți. Fiecare poveste are un element luminos în felul ei și toate sunt presărate cu mult umor și profundă contemplare. În mare, cred că așa funcționează mințile mai multor copii înainte să li se spună că e necesar să se schimbe. Eu nu cred acest lucru și cred că e fascinant la orice vârstă să te lași purtat de imaginile și poveștile care ți se conturează în minte pornind de la lumea din jur. Cred că cei mai grozavi scriitori pe care îi avem și i-am avut vreodată au făcut la fel.

În ce măsură putem manipula realitatea din mintea noastră, aducând în exterior puțin din magia pe care o purtăm în noi? Și oare ce am face dacă am ști că putem schimba totul în funcție de preferințele noastre, lăsându-ne ghidați de forțele inconștiente? Aceste teme reapar și în viața adulților sub alte forme. Tocmai de aceea e important să nu renunțăm nicicând la astfel de „fantasme”, de vise cu ochii deschiși, pentru că ele ne revelează cu adevărat identitatea.

Cu siguranță mi-ar fi plăcut cartea și dacă eram încă de vârsta lui Peter, dar acum îmi place cu atât mai tare cu cât pot compara cele două perspective – de copil și de adult. Foarte multe noțiuni psihologice legate de mecanismele de coping pot fi extrase dintr-o relatare aparent simplistă, prin ochii unui copil – cum se întâmplă, de altfel, și cu povestea Alice în Țara Minunilor. Cred că acest scurt volumaș intră în aceeași categorie de cărți pentru adulți scrise în limbaj pentru copii pe care ne-ar ajuta să le citim și recitim oricând. M-a fascinat lumea lui Peter și sincer aș mai fi rămas ceva vreme în ea pentru că este un paradis ușor pierdut care aduce multă relaxare atunci când îl regăsești. Sincer, m-am gândit de la început și acum sunt destul de sigură că vreau să păstrez această carte pentru viitorii mei copii.

Dacă McEwan a putut scrie o serie de povești atât de simpatice despre un copil, acum sunt cu adevărat curioasă să citesc romanele sale scrise specific pentru adulți, fiindcă deja am identificat câteva elemente de natura spirituală pe care mi-ar plăcea să le regăsesc și acolo. Recomand cartea pentru cititorii de orice vârstă pentru că e foarte catchy, amuzantă și plină de remarci spirituale pe care mi-ar plăcea să nu le uit curând.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.