Cele mai vechi cărți necitite din bibliotecă (II)

Cred că avem cu toții cărți care zac în bibliotecă, necitite de ani de zile. Din diverse motive, le-am lăsat uitate pe rafturi. În cazul meu, preocupându-mă constant de „curățarea” bibliotecii de volume inutile, pe care știu că nu le voi citi, e un mic fenomen faptul că anumite titluri au supraviețuit atât de mult timp fără a fi predate mai departe. M-am gândit așadar să fac această a doua postare despre cele mai vechi titluri necitite din biblioteca mea și să vă spun câte ceva despre ele.

Nu știu de cât timp dețin Fata cu cercel de perlă, dar cert e că nu mă îmbie deloc s-o citesc. Acum câțiva ani mi-a povestit cineva despre conținutul ei și știu că nu m-a dat deloc pe spate. Sunt curioasă însă să văd cum scrie autoarea, iar cartea face parte dintr-una din colecțiile mele preferate, așa că probabil nu va scăpa de mine și nici eu de ea până ce nu va fi citită.

Aceeași poveste e și la Copiii lui Hansen. Inițial mă atrăsese titlul, referința la basme, cred, și descrierea de pe spate. Știu că acțiunea are loc pe undeva prin România sau e legată într-un fel de țara noastră. Tot acum câțiva ani, poate vreo cinci, citisem o recenzie de la cineva în care am încredere, iar ei nu-i plăcuse cartea, așa că asta m-a făcut și pe mine să o mai amân. Despre Weekendul pot spune aproximativ aceleași lucruri. Am citit Cititorul de la același autor și mi-a plăcut foarte mult, doar că pe atunci aveam vreo paișpe ani. Am fost curioasă să citesc ce altceva a mai scris Schlink, dar sincer n-am nicio idee despre ce este cartea aceasta, deci nu a fost niciodată o prioritate.

De veghe și Oaza de la asfințit au aceeași poveste, din moment ce le-am primit în aceeași zi. Și ele fac parte dintr-o colecție dragă mie, le ador copertele și par a avea teme interesante, dar nu am rămas cu suficiente detalii în minte încât să-mi vină să le citesc prea curând. În orice caz, vor rămâne în biblioteca mea.

Sărmanul Dewey a rămas și el necitit, fiindcă este o carte non-fictivă, o poveste reală despre un motan real, iar eu cu biografiile de genul ăsta – dacă se poate spune așa – nu prea mă grăbesc să trec la lectură. Cu toate astea, deși am avut dubii, am ales să păstrez cartea, fiindcă cine știe când mi se trezește cheful despre a citi despre un motan.

Cu cele mai rele intenții a fost publicată în colecția Raftul Denisei și, ați ghicit!, asta e alta dintre preferatele mele. N-am nici cea mai vagă idee de ce am tot ocolit volumul, nu mai știu dacă e cumva parte din vreo serie pe care aștept s-o completez, dar cert e că e printre cele mai vechi cărți pe care le dețin din această colecție.

Jurnalul Annei Frank în limba engleză l-am primit odată la un schimb, acum o grămadă de ani. Nu-mi vine deloc, deloc să citesc această carte fiindcă mă aștept să fiu dezamăgită, dacă nu chiar enervată. Am văzut recenzii și citate din carte, însă nimic suficient de convingător încât să mă zorească să o citesc, deși e cumva un must-read.

Într-un final, Rebela e probabil una dintre cele mai vechi, dacă nu chiar cea mai veche carte pe care o am de la Pandora M și tot așa, au trecut anii peste ea. Știu că o voi citi cu siguranță la un moment dat fiindcă nu am găsit până acum o carte din colecția Funky Fresh care să nu-mi placă, însă pur și simplu nu i-a venit rândul încă…

Care sunt cele mai vechi cărți necitite din biblioteca voastră?