Ușa de dincolo de viață, recenzie

Al doilea volum din seria Percepții… vine cu și mai multe răsturnări de situație. Va putea Molly să ducă vreodată o viață cu adevărat liniștită, fără să simtă povara întregului univers pe proprii umeri? Din păcate și din fericire, totodată, vă anunț de la început că asta vom afla în volumele următoare.

Totul începe simplu în Ușa de dincolo de viață. Acțiunea are loc la opt ani după primul volum, iar Molly, protagonista noastră dragă, încearcă să-și ducă existența pe cât de bine poate în Real. Locuiește împreună cu fiica ei, Alex și este profesoară universitară. Viziunile care au bântuit-o dintotdeauna nu întârzie să apară însă, lucru care o face să se întoarcă în Yore. Chiar dacă vechii ei prieteni n-o mai recunosc, ceva rupe acest văl, iar ea este din nou pusă în fața aceleiași vechi decizii: salvarea lumii sau a lui Seth, sufletul ei pereche? Abia în acest volum aflăm cât de literalmente trebuie făcută această alegere, iar întreaga balanță este controlată la rândul ei de Septhis, Zeița Morții. Au loc și mai multe pierderi, suntem martorii a și mai multor scene sângeroase, tragice. Molly este cu totul copleșită de emoții puternice, care nu-i permit să-și continue existența până ce destinul ei nu va fi îndeplinit. Există cu adevărat un astfel de destin? Și cum poate fi el atât de crud?

În acest volum întâlnim un nou personaj foarte relevant pe nume Jordan. Aceasta devine cea mai bună prietenă a lui Molly, dar, cupă cum ne-a obișnuit Iulia, aparențele înșală mereu. Universul va fi din nou dezechilibrat din cauza alegerilor oamenilor, iar cineva trebuie să plătească prețul pentru asta – la fel cum fiecare alegere, oricât de mică ni se pare, are propriul ei preț de plătit. Acțiunea este la fel de alertă ca în primul volum al seriei, doar că mult mai infernală de această dată. Iadul se manifestă pe pământ, iar universurile paralele se intercalează – cel puțin în mintea protagonistei. Personal, m-am atașat de Seth de la primele pagini, dar nimic nu e alb sau negru în cărțile Iuliei. În cele din urmă, este mereu vorba de individualitate, de binele fiecăruia. Cum putem avea un univers echilibrat, în care toată lumea să fie mulțumită? Și cum putem conviețui în pace dacă întreaga putere pare a se afla în mâinile a câtorva „aleși”? Ne place să credem că suntem speciali – și suntem -, dar e greu să-ți mai înțelegi propria viață când atâtea forțe nebănuite îi impactează mereu cursul, ducându-te în incertitudini și bifurcații.

Nu m-a dezamăgit cu nimic acest volum. Dimpotrivă, s-a păstrat aceeași aură de mister care domnește asupra tuturor întâmplărilor din prima carte. Finalul este la fel de dezastruos, impunător și dezarmant pentru cititor. Heart-breaking. Conduce către o nouă posibilă revoluție, o nouă formă de echilibru, o renaștere. Sunt extrem de curioasă să văd ce se va întâmpla în Furie Mută, volum ce va fi lansat chiar luna aceasta. Spuneam că nu întâmplător am început să citesc seria Iuliei în această perioadă și iată, sunt suficient de privilegiată încât să nu trebuiască să aștept prea mult pentru continuare. Acest univers creat, lumea percepțiilor inconștiente, este genul care te absoarbe în sine și te face parte din poveste – la fel ca acele crengi care apar deseori din pământ și imobilizează personajele. Nu se mai pune problema de cine este bun sau rău. Miza s-a schimbat. Întrebările sunt cu privire la granițele dintre viață și moarte și dacă ele pot fi vreodată înfrânte, chiar de niște oameni cu puteri paranormale, care par a fi capabili de orice. Cine n-ar fi astfel când vine vorba despre propria iubire?

Nu este însă un roman de dragoste. Este în continuare vorba de energii și voințe care se suprapun. A cui este, în general, mai puternică? Care este adevărata puritate – în intenție, gând și faptă? Ce sens are viața, atunci când suferința pare interminabilă? Ușa mi s-a părut a fi mult mai dark, dar și mult mai aproape de rezolvarea misterului care ne apasă pe toți. Revelațiile pe care le poartă cu sine această serie te lovesc din plin, una după alta, și întregesc un puzzle mai mare decât noi toți. În final, nu mai e vorba despre un univers fictiv creat de o scriitoare, ci chiar de propriile noastre vieți și lumi interne. E o scriere labirintică, introiectivă, care te supune aceleiași probe. Tu ce ai alege, oare? Cum poți lupta cu propria minte când nimic nu merge în favoarea ta? Un șir ce pare interminabil de întrebări, cărora Iulia le răspunde indirect. Cred în continuare că „aleșii” sunt cei care aleg să citească aceste cărți, inconștient.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.