Cei care iubesc urăsc, recenzie

Am achiziționat această carticică de 140 de pagini din curiozitate pentru titlu și autori, despre care am înțeles că s-au bucurat de ceva faimă în Argentina. Deși naratorul mi s-a părut foarte simpatic, povestea în sine nu cred că ar da pe cineva pe spate. Cu toate acestea, romanul fiind publicat inițial în 1946, cred că are totuși o narațiune modernistă și plină de suspansul romanului polițist ca gen.

Doctorul Humberto Huberman decide să-și ia un concediu în Bosque Del Mar, unde niște rude de-ale sale dețin un hotel pe plajă. Planul său e acela de a lucra la o traducere din Petronius, însă încă din prima zi dă peste o persoană cunoscută, o fostă pecientă de-a lui pe nume Mary. Următoarea zi, aceasta este găsită moartă în camera ei, iar de aici începe desfășurarea acțiunii propriu-zise. Protagonistul, împreună cu celelalte personaje (sora lui Mary, iubitul ei, un prieten al cuplului și proprietarii hotelului) pornesc într-o investigație de urgență, fiind de asemea condiționați de furtuna de nisip de afară și apariția comisarului Aubry, venit împreună cu un echipaj pentru a se ocupa de caz. Aproape fiecare personaj este suspectat la rândul rău pentru otrăvirea tinerei, însă revelația apare, ca de obicei, abia la final. Singura nuanță de originalitate pe care am descoperit-o în roman sunt comentariile sau, mai bine spus, bombănelile doctorului Humberto cu privire la implicarea lui în caz. Cu toate acestea, el se lasă condus de instinct și propria curiozitate, poate și din cauza sentimentelor pe care credea că le are față de răposată.

Un alt lucru interesant este locul desfășurării acțiunii, unul destul de exotic. După o scurtă căutare pe Google am reușit să identific chiar hotelul unde sunt cazați toți acești oameni, care arată exact ca în descrierile autorului. Furtună de nisip, o plajă plină de raci, valurile agitate ale mării… Acesta este fundalul pe care să desfășoară cercetările tuturor persoanelor din poveste. Apar întorsături de situație, fiecare crezând ca are răspunsul ce va încheia cazul. Din acest punct de vedere, este un roman polițist tipicar, scris într-un stil foarte alert, pe care-l pot compara cu singurul volum al Agathei Christie pe care l-am citit. Deși am fost curioasă la rândul meu să aflu cine este adevăratul făptaș și care este motivația acestuia, mai interesante mi s-au părut reflecțiile protagonistului cu privire la ce se întâmplă și caracterul uman. Chiar am extras două citate ce mi s-au părut destul de profunde de aici, ceea ce a crescut puțin valoarea romanului în ochii mei.

După cum am spus, este o poveste simpatică, din care însă n-am reușit să extrag prea multe. M-a lăsat totuși cu o stare plăcută în urma lecturii, fiindcă a fost o poveste structurată clasic, fără pretenții la glorie literară. Autorii au fost soț și soție, iar în roman este prezentat un cuplu care ar muri unul pentru celălalt, ceea ce pentru mine pare o paralelă drăguță, chiar dacă arbitrară. Dacă aveți ocazia, nu este deloc o lectură proastă, dar nici ceva ce v-ar putea schimba viața. Cred totuși că am întrezărit destul de clar talentul literar al celor doi și aș fi curioasă să citesc alte lucrări de-ale lor. Titlul pare a fi un apropo direct la motivul crimei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.