Cum să citești un romancier, recenzie

Am reușit în sfârșit să termin de citit această carte de interviuri primită de la Editura Vellant. Mă bucur că am parcurs punctual fiecare interviu în parte pentru că, așa cum ne urează Anca Fronescu la sfârșit, chiar am reușit să descopăr mulți autori noi și interesanți, nu toți însă traduși deja în limba română.

Cartea începe cu povestea personală a autorului în ceea ce privește fascinația sa pentru marele John Updike. De aici reiese cum nu trebuie să ne abordăm idolii și să rămânem fideli sinelui nostru propriu. Interviurile nu sunt structurate în stil clasic, cu întrebări și răspunsuri (deși sunt câteva și în acest fel), ci scrise pe paragrafe în care autorul descrie împrejurările în care se afla cu respectivul scriitor, gesturile acestuia, cât și multe dintre răspunsurile lui mai degrabă sub forma unui discurs fără public. La începutul fiecărui interviu avem o scurtă biografie a fiecărui scriitor în parte, lucru care ajută mai bine la plasarea acestuia în timp (deși majoritatea au undeva pe la 60-70 de ani la momentul interviului), cât și înțelegerea background-ului care i-a influențat scrierile. Ultimul interviu datează din anul 2013, însă majoritatea sunt luate cu ceva ani buni înainte de 2010.

Am cumpărat deja multe titluri scrise de autori despre care am citit în această carte, deci se poate spune că a avut un real impact asupra mea. Philip Roth și Doris Lessing se regăsesc deja pe rafturile mele, urmând să fie acompaniați în viitorul apropiat de Michael Cunningham (mi-a plăcut foarte mult filmul făcut după cartea sa cu același titlu, O casă la capătul lumii, pe care l-am văzut acum mulți ani), Jennifer Egan sau Amy Tan. La final, există și o listă cu toți autorii și cărțile lor traduse în română care m-a încântat foarte tare; o voi folosi pe post de listă de romandări, la fel precum cea de la sfârșitul cărții lui Stephen King, Misterul Regelui. Despre scris. Unele interviuri sunt mai scurte, altele mai lungi, unii autori se confesează mai profund, alții vorbesc strict despre cărțile lor, însă este foarte interesantă această diversitate de personalități și culturi. Cea mai nedumerită m-a lăsat interviul cu Ayu Utami, care nu a spus mare lucru, creând și mai mult mister în jurul cărților sale astfel.

Consider Cum să citești un romancier un fel de ghid pentru cititorii interesați de a parcurge mai întâi operele unora dintre cei mai consacrați autori de pe întregul glob (nu doar englezi și americani). Toți cei menționați aici sunt demni de atenție, nu doar datorită premiilor pe care le-au câștigat, ci a simplului fapt că ei ca artiști au “acel ceva” care reiese dintre pagini și te atrage ca un magnet asupra lucrărilor publicate. Recomand pentru crearea unei mai bune impresii de ansamblu asupra autorilor acestui secol și cunoașterea frugală a fiecăruia dintre ei.