Consumerismul în materie de cărți

Am văzut zilele trecute această temă de discuție pe Instagram și mi s-a părut interesant să vă prezint felul în care abordez eu consumerismul față de cărți. În primul rând, bănuiesc că problema care se pune aici este diferența dintre numărul de cărți pe care noi, iubitorii de lectură, le cumpărăm într-un an în raport cu numărul de cărți pe care ajungem să le și citim. Cumpărând mult mai multe cărți decât citim (adică mai multe decât „avem nevoie”), investiția noastră devine una extravagantă, pe de-o parte, și ne poate dăuna atât nouă, din punct de vedere financiar, cât și, poate, pieței de carte, prin achiziționarea doar a anumitor titluri „în vogă”.

Un lucru clar este faptul că trendurile mereu se schimbă, așa că eu niciodată n-am încercat să țin pasul cu ele, ci am aderat doar la acele lucruri sau obiceiuri potrivite identității mele autentice, nu impuse din exterior („peer pressure„). De exemplu, sunt sigură că există mulți booktubberi sau bookstagrammeri sau influenceri în domeniul literar în mediul online care se simt adesea presați să fie la curent cu ultimele apariții, atât să le promoveze, cât și să le citească și să aibă o opinie despre ele. Eu nu cred că trebuie să existe astfel de presiuni când e vorba de pasiune; de altfel, acești influenceri la scară mai mare nu trebuie să-și investească proprii bani pentru a achiziționa cărțile respective, însă asta nu înseamnă că nu este promovat automat consumerismul printre urmăritorii lor. „Am nevoie de cartea asta? Când o s-o citesc? De ce vreau să o citesc? E musai să o cumpăr sau pot face altfel rost de ea?” sunt întrebări peste care unii trec prea ușor atunci când investesc în acest hobby și cred că e important să ne clarificăm anumite lucruri în minte pentru a nu cădea în aceastră extremă urâtă care poate avea tot felul de efecte negative ulterior.

Mie mi s-a întâmplat să cad într-un soi de reading slump numai la gândul că dețin prea multe cărți necitite în bibliotecă. M-am mai înveselit după ce am făcut câteva liste și mi-am dat seama că, totuși, cărțile citite de mine în total până în prezent (chiar dacă nu se mai află toate în biblioteca mea) sunt totuși aproximativ la același număr sau le depășesc chiar pe cele necitite. Pe de altă parte, asta m-a condus la o curățenie generală și o reorganizare a rafturilor, sfârșind prin a vinde zeci de titluri sau a le oferi ca premii la concursuri. Mai departe, am ajuns să îmi adresez din nou o întrebare care mă urmărește tot timpul atunci când îmi privesc biblioteca sau vreau să fac o nouă achiziție și anume: „ce fel de bibliotecă vreau să am (peste ani)? Care este scopul final, ce fel de cărți vreau să strâng și să păstrez pentru copiii mei (de exemplu)?” Am mai răspuns la această întrebare într-o postare recentă, însă nu e greșit să continui să mă întreb pentru a face din ce în ce mai puține achiziții inutile în viitor; „achizițiile inutile” sunt titlurile care rămân de pomană pe raft fără a fi atinse câțiva ani după care trebuie să o iau de la capăt cu organizarea și să încerc să-mi îmbunătățesc deciziile.

Iată totuși rețeta mea: nu plătesc în medie mai mult de 10 lei pentru o carte și îmi cumpăr în jur de 20 de cărți în două mari perioade pe an, de obicei când sunt reduceri.

Mereu am stat bine la capitolul cumpătare, mi-a plăcut să mă bucur mai întâi de ce am înainte de a-mi dori altceva pentru că e deja lucru știut că, pe măsură ce înaintăm în viață, ne vom dori mereu câte ceva nou. De ce să nu ne oprim puțin în loc și să ne bucurăm? Așa și eu cu achizițiile de cărți. Deși poate m-ați văzut recent pe YouTube tot postând clipuri de tip book haul sau unboxing, acest lucru se datorează faptului că au apărut reduceri masive pe majoritatea librăriilor online și nu m-am putut abține, descoperind o grămadă de titluri pe gustul meu (tot în limita de 10 lei/carte), dar și datorită faptului că am și vândut o mare parte din cărțile de care voiam să scap din bibliotecă, obținând astfel fondurile necesare pentru aceste noi achiziții. De obicei, intru într-o febră care mă ține 2-3 comenzi la anticariatele mele preferate, după care iar trec luni bune înainte să mă gândesc să caut iarăși titluri noi. Cred că mă descurc destul de bine la a menține acest echilibru și vă pot sfătui să faceți la fel. Totul pornește din gestiunea psihologică, legat de ce limite ne impunem și cât de stabili suntem pe deciziile noastre. Cumpăratul cărților nu este o necesitate, precum sunt alimentele de pildă, de aceea nu trebuie tratate niciodată ca o prioritate (deși înțeleg foarte bine dorința nestăvilită de a cumpăra o anumită carte exact în momentul în care o vedem pe raft, de parcă ceva ne ține lipiți de podeaua din fața ei).

Și vinovăția este într-un fel un opritor bun la consumerismul în materie de cărți pentru că eu deseori îmi spun „gata, nu mai cumpăr nimic până nu citesc o bună parte din ce mi-am luat deja”, iar asta chiar mă ambiționează să citesc mai mult, să am un teanc cât mai mare de cărți citite într-o lună. Acesta este un alt motiv pentru care „mi-am permis” să-mi cumpăr câteva zeci de cărți noi în ultima lună – faptul că în mai am reușit să citesc 9 dintre acestea și intenționez să păstrez acest ritm alert de aici încolo. Nu îmi doresc să dețin mai mult de 500 de cărți în bibliotecă. O dată, din cauza spațiului limitat de stocare și a doua oară pentru că nu are rost să strâng atâtea cărți care nu mi-au plăcut cu adevărat sau pe care nu cred că le voi mai citi vreodată; așa ajung mereu să cumpăr, dar și să vând din cărți, păstrând un număr decent de sub 500 de volume, dar și un raport bun între ce citesc și ce am în bibliotecă.

Am mai văzut asta pe internet și sunt perfect de acord cu faptul că a cumpăra cărți este un hobby în sine, separat de cel de a le citi. Mie-mi place să fac cumpărături de orice fel, a fost mereu una dintre pasiunile mele, indiferent de cât de straniu sună. Nu este vorba de cheltuirea banilor, ci, dimpotrivă, găsirea de chilipiruri. Procedez la fel și la haine și la produse pentru casă, dar cel mai mult ador să găsesc chilipiruri la cărți: titluri cunoscute în ediții noi la prețuri nu mai mari de 10-15 lei – asta mă unge pe mine pe suflet și mă împinge să pun comenzi online! Nu cred că este greșit să deții mai multe cărți decât ai citit în bibliotecă, ba este chiar indicat; mi se pare că-ți sporește interesul, îți lărgește orizonturile și te face să vrei să citești zilnic. Problema apare atunci când nu ai un ritm de lectură bun, iar cărțile doar se strâng din diverse motive, fără a-și împlini scopul (acela de a fi citite). Dacă vorbim despre cărți de la anticariat sau la reduceri, cum e în cazul meu, nu e o pagubă atât de mare din punct de vedere financiar, însă ce se întâmplă cu cititorii care nu sunt influenceri și plătesc întregul preț de catalog pentru cărțile lor preferate?

Când am început să citesc serios, pe la 11-12 ani, eram foarte încântată de toate aparițiile de la Leda și plăteam spre 50 lei pentru un volum din seria mea preferată. Îmi doream o sponsorizare de la ei, însă deseori aveam și norocul să mai câștig cărți la concursuri de pe alte bloguri. Cu toate acestea, acum mi se pare un preț absurd, enorm de mare pentru a fi plătit pe o singură carte. Acum îmi pot cumpăra 5 cărți cu banii ăștia, romane clasice sau contemporane de anvergură. Înțeleg dorința de a citi, de a deține un titlu nou apărut despre care vorbește toată lumea, poate o singură serie care-ți place foarte mult merită o asemenea investiție care ajunge la câteva sute de lei în total, însă de ce ai face asta pentru cărți despre care nu ești sigur că îți vor plăcea? Chiar dacă pentru noi unele titluri au o valoare inestimabilă, cărțile sunt totuși obiecte, iar obiectele se devalorizează. De obicei, când există „lichidări de stoc”, abia acela e prețul real al unei cărți – ca la orice alt produs, lucru binecunoscut. De ce să nu ai răbdare, de ce e musai să citești o anumită carte în momentul în care „toată lumea o citește” când sunt atâtea alte cărți publicate cu ani în urmă care ți-ar putea plăcea la fel de mult, pe care însă le găsești la un preț mult mai accesibil?…

Nu judec, doar încerc să atrag atenția asupra riscului ce apare când te lași prins de asemenea trenduri: cheltuiești mai mulți bani decât e nevoie, iar dacă continui să citești doar noile apariții „la modă” fără a băga în seamă alte cărți scrise înainte, riști să te pierzi în marea asta de „iubitori de cărți”, riști să nu mai știi ce-ți place cu adevărat. Vă vorbesc din experiență. Totuși, ce e de făcut pentru a evita consumerismul și, totodată, pierderea identității de cititor? Am auzit o critică și la adresa felului în care procedez eu, cumpărând în mare parte cărți doar de la anticariate; persoana respectivă vorbea despre răul pe care chioșcurile și anticariatele îl fac librăriilor, care ies astfel în pierdere, dar cum se pupă asta cu miile de vizitatori anuali ai târgurilor de carte? Câți oameni își cumpără cărțile doar de la anticariat? Nici măcar eu, pentru că nu găsești tot timpul ce îți trebuie și pentru că uneori și cărțile noi se găsesc online la prețuri bune.

Eu nu vă spun să nu cumpărați cărți noi, să nu cumpărați multe cărți, să nu cumpărați cărți din librării.

Înțeleg că și aspectul e un element important, poate anumiți cititori vor să dețină volume impecabile, ca în țiplă, iar acesta este dreptul lor. Tot ce spun e că, dacă sunteți un cititor pasionat la fel de mine, consumerismul poate fi evitat prin moderație. Nu eliminați total din calcul anticariatele, care uneori vând chiar și volume noi (ca grad de folosire) la prețuri bune și nu fiți nerăbdători cu orice titlu nou care apare, fiindcă prețul va scădea în timp cu siguranță. Cred că așa poate fi toată lumea mulțumită, de la cititor în sine, până la marile lanțuri de librării românești. Lectura nu trebuie să coste sute de lei lunar pentru a fi de folos. Lectura poate costa vreo 300 lei anual pentru vreo treizeci de cărți, alături de celelalte agonisite de voi până-n prezent, astfel fluxul fiind unul potrivit și adecvat nevoilor voastre. Sumele numite de mine sunt doar un exemplu, bineînțeles. Consider că metoda mea este una potrivită pentru mine, care totuși îndeplinește și scopul obiectiv de a nu face din lectură o cheltuială peste măsură. Prin urmare, v-o recomand!

Voi credeți că faceți „exces de cărți”? Cum evitați consumerismul?