“Nu știu cum ar trebui să fie, însă am vaga impresie că toți oamenii iubesc la fel, din același motiv, din perspectiva asta: nu ai cum să nu-l iubești pe cel care te face să te iubești pe tine.” – Mi-ai promis că vom muri împreună
Înainte să mă numiți "nerecunoscătoare" și "mofturoasă", vreau să specific foarte clar la ce tip de colaborări voi face referire în acest articol și ce tip de mentalitate vreau să critic pe piața literară din România. M-am "înarmat" cu câteva exemple trăite de mine despre care vă voi povesti în cele ce urmează. Consider că … Citește în continuare Dezavantajele colaborărilor cu editurile
Ceva mi s-a părut "off" de la începutul acestei cărți. Nu e de mirare că nici în copilărie nu s-a prins de mine mesajul pe care vrea să-l transmită. Da, a fost genul după care a trebuit să citesc câteva recenzii ca să mă dumiresc, dar am reușit doar să-mi confirm niște presupuneri. Am văzut … Citește în continuare Cred că „Micul prinț” e „overrated”, un comentariu 2020-st
Am avut un parcurs în mare parte asemănător cu al altora, cel puțin până la facultate, așa că n-am cum să nu empatizez cu cei care acum trec prin aceleași probe de foc prin care am trecut și eu. Doar cei care-și omoară copilul interior pot să le vadă ca pe niște "fleacuri", făcând mereu comparații cu "adevăratele greutăți ale vieții".
Am făcut acum cinci ani o postare în care prezentam autorii incluși pe această listă imaginară, adică autori pe care e suficient să-i văd sub titlul unei cărți pentru a o cumpăra instant. M-am gândit că ar fi drăguț să fac același lucru și acum. Vom descoperi împreună care sunt autorii care ne fac inimile … Citește în continuare Autori „auto-buy” în 2020
Nu-mi amintesc să mai fi râs atât de tare la o carte, Ioan Groșan categoric mi-a câștigat simpatia prin povestirile lui scurte din perioada comunistă. Deși, în acest al doilea volum de amintiri (trebuie să fac rost și de primul), nu toate evenimentele evocate sunt amuzante, per-total, este clar că domnul Groșan este una dintre … Citește în continuare Lumea ca literatură. Alte amintiri, recenzie
Acest an e plin de cărți profunde, de povești lacrimogene, tragice și extrem de bine scrise, iar eu ador acest lucru. Care sunt cărțile voastre preferate de până acum?
Nu am mai organizat de mult timp un concurs pe blog așa că m-am gândit să vă ofer aceste cărți, majoritatea clasice, în engleză. Vor exista doi câștigători, cel de pe primul loc putând să își aleagă un pachet din cele de mai sus. Iată cerințele: să urmărești acest blog (butonul de Follow și e-mail)să … Citește în continuare Concurs creativ cu premii în engleză
Regina mea mi s-a părut a fi o combinație între mai multe povești ale copilăriei, romane precum Punte spre Terabithia sau Peter Pan. Este genul de carte potrivită oricărei vârste, dar cu adevărat magică pentru copii, mă gândesc. Personal, m-a încântat povestea și stilul de scriere de la primele pagini și cred că este un … Citește în continuare Regina mea, recenzie
Se pare că luna aceasta nu prea am noroc la cărți care să-mi placă cu adevărat. Punctul Omega nu are în centru conceptul din titlu sau, cel puțin, autorul premiat cu Nobel a mers mai departe de atât în ceea ce privește conștiința și natura umană. Nu m-a avantajat faptul că nu știam ce presupune … Citește în continuare Punctul Omega, recenzie
Această carte mi-a redat speranța și încrederea în scrierea lui Nothomb. Mi-a plăcut foarte mult tema abordată și viziunea asupra literaturii și condiției umane în situații de criză (stare asemănătoare cu pandemia noastră, chiar dacă în carte este vorba despre război). Este o lectură care nu-ți poate lua mai mult de o oră, fiind foarte … Citește în continuare Combustibilii, recenzie
Mi s-a părut că a durat o eternitate să termin de citit acest roman care sincer m-a dezamăgit din considerente cât se poate de personale. Titlul este suficient de explicativ pentru a ne da seama cu ce fel de carte avem de-a face. Este vorba de biografia fictivă a unei femei al cărei nume este … Citește în continuare Un an din viața Liubei B., recenzie
Nu o citiți dacă vreți să găsiți o scriere matură, înfricoșătoare, o poveste realistă despre o casă cu fantome. Este doar o poveste simpatică și puerilă, ce descrie la cel mai "basic" nivel cum poate impacta o astfel de casă mintea umană - nimic din ce n-ați auzit înainte, vă promit.
Consider că metoda mea este una potrivită pentru mine, care totuși îndeplinește și scopul obiectiv de a nu face din lectură o cheltuială peste măsură. Prin urmare, v-o recomand!
Welsh se situează pentru mine undeva între Bukowski, ale cărui povestiri m-au lăsat la fel de perplexă și Palahniuk, ale cărui satire îmi pot aduce oricâd zâmbetul pe buze. Acești trei scriitori moderniști sunt adesea puși la grămadă, însă, deși stilurile lor seamănă, impactul este unul destul de diferit. Welsh a fost mai pe înțelesul … Citește în continuare Varză reîncălzită, recenzie
