Trebuie să recunosc că m-a dezamăgit destul de tare acest film. “Suflete în noapte” nu este printre preferatele mele, însă tot mi s-a părut o poveste mai reușită decât cea alterată de Netflix.
Filmul are 1:40, iar asta pentru că au fost adăugate câteva scene care să clarifice situațiile dintre personaje. Cu toate acestea, multe modificări făcute față de carte mi s-au părut inutile sau doar de dragul de a schimba ceva. Prima jumătate de oră din film este destul de fidelă cărții. Protagoniștii sunt ceva mai atrăgători decât mi-i imaginasem eu (că tot meționasem de Grace and Frankie în recenzia cărții), însă Holt, orașul în care locuiesc, se potrivește destul de bine descrierii din carte. Înțeleg și că Louis nu putea să-i arate lui Jamie o familie de șoricei de reală în film, iar acest întreg element a fost înlocuit de trenulețul mecanic pe șine, însă cel mai tare m-a deranjat faptul că nu au respectat punctul culminant și au sucit acțiunea destul de mult la final. Mi-ar fi plăcut să fie păstrată ordinea evenimentelor.
Aceeași senzație de plictiseală m-a cuprins și urmărind acest film, ceea ce m-a făcut să realizez că de vină e de fapt ritmul lent în care este scrisă povestea originală. Nu este o narațiune alertă, iar asta se vede și în film. Mi-au plăcut foarte mult imaginile și mi-a rămas în minte Bonny, cățelul. Cred că actorii au fost în mare parte potriviți pentru rolurile lor. Ce a fost frustrant a fost să observ că anumite detalii au fost păstrate cu rigurozitate (poveștile despre foștii soți ai protagoniștilor), pe când alte aspecte din carte, mai importante din punctul meu de vedere, au fost alterate fără milă și fără sens (de ce să vrea Louis să fie pictor și nu poet? de ce are Jamie șase ani în carte și șapte ani în film?). Înțeleg că rolul unei adaptări cinematografice nu este acela de a respecta cu totul cartea pe care se bazează; recunosc că povestea de bază nu a fost denaturată prea tare ca urmare a acestor modificări. Cu toate acestea, nu aș recomanda filmul cuiva care n-a citit cartea. Consider că romanul a fost mult mai linear, iar înșiruirea evenimentelor a avut mai multă logică.