Ieri am terminat de citit cartea, care mi-a plăcut foarte mult și tot aseară am urmărit și filmul. Eram foarte curioasă în privința lui, însă m-am bucurat să văd că nu e la fel de bun ca romanul.
Cu această ocazie mi-am dat seama ce filmele bazate pe cărți nu vor putea reproduce vreodată: 1) sentimentul lecturii, cum a fost el transmis de autor și 2) vocea interioară a protagonistului, cu tot fluxul gândirii sale. Multe scene importante au lipsit din film și nu le voi enumera aici pentru că ar fi un spoiler. Mi-a plăcut foarte mult cum a fost jucat Patrick, cât și actorul pe care l-au ales pentru acest rol. Mi-a plăcut în mod deosebit reprezentația sa din cadrul Rocky Horror Picture Show. Nu mi s-a părut că Emma Watson ar fi cea mai bună alegere pentru personajul Sam, dar aceasta este, desigur, o chestiune foarte subiectivă; mi-ar fi plăcut măcar să existe deosebiri fizice mai mari între ea și Mary Elizabeth. Asta nu înseamnă că Emma nu și-a jucat rolul bine.
Ce m-a mai impresionat a fost scena dinspre final, în care Charlie face legătura cu evenimentul traumatic din copilăria lui, după care se trezește internat în spital. De asemenea, începutul discuției pe care o are cu psihiatra este ceva omis din carte, dar interesant expus în film. Se vede că autorul a avut un rol în producție. Spun că filmul este mult mai slab decât cartea prin prisma lucrului care m-a cucerit pe mine la aceasta și anume tot zbuciumul intern al lui Charlie, toate procesele psihice prin care trece, care n-ar fi putut fi ecranizate într-un film de genul. Poate în ceva regizat de Tarkovski, un film psihologic, artistic s-ar fi putut transmite mai bine stările respective, însă nu e cazul aici, într-un film comercial.
Am spus că mă bucur că filmul a fost, deși drăguț, mai slab decât cartea pentru că astfel ajung să păstrez magia cărții, știind că a existat cu adevărat acolo, prin faptul că nu poate fi reprodusă cu ușurință. M-a dezamăgit că nu au inclus și recitarea poeziei care mi-a plăcut atât de mult în carte (s-ar fi legat destul de bine și de final, de breakdown-ul lui Charlie) sau intervenția suferită de sora lui, Candace. Chiar dacă nu au putut fi incluse toate detaliile mele preferate în acest film, cred că a reușit cât de cât să transmită mesajul intenționat de autor. Cu toate acestea, vă readuc în vedere că ce e cu adevărat special la această creație trebuie resimțit pe propria piele prin intermediul cuvintelor din carte.