Film vs. Carte: Jurnalul unui adolescent timid

Ieri am terminat de citit cartea, care mi-a plăcut foarte mult și tot aseară am urmărit și filmul. Eram foarte curioasă în privința lui, însă m-am bucurat să văd că nu e la fel de bun ca romanul.

Cu această ocazie mi-am dat seama ce filmele bazate pe cărți nu vor putea reproduce vreodată: 1) sentimentul lecturii, cum a fost el transmis de autor și 2) vocea interioară a protagonistului, cu tot fluxul gândirii sale. Multe scene importante au lipsit din film și nu le voi enumera aici pentru că ar fi un spoiler. Mi-a plăcut foarte mult cum a fost jucat Patrick, cât și actorul pe care l-au ales pentru acest rol. Mi-a plăcut în mod deosebit reprezentația sa din cadrul Rocky Horror Picture Show. Nu mi s-a părut că Emma Watson ar fi cea mai bună alegere pentru personajul Sam, dar aceasta este, desigur, o chestiune foarte subiectivă; mi-ar fi plăcut măcar să existe deosebiri fizice mai mari între ea și Mary Elizabeth. Asta nu înseamnă că Emma nu și-a jucat rolul bine.

Ce m-a mai impresionat a fost scena dinspre final, în care Charlie face legătura cu evenimentul traumatic din copilăria lui, după care se trezește internat în spital. De asemenea, începutul discuției pe care o are cu psihiatra este ceva omis din carte, dar interesant expus în film. Se vede că autorul a avut un rol în producție. Spun că filmul este mult mai slab decât cartea prin prisma lucrului care m-a cucerit pe mine la aceasta și anume tot zbuciumul intern al lui Charlie, toate procesele psihice prin care trece, care n-ar fi putut fi ecranizate într-un film de genul. Poate în ceva regizat de Tarkovski, un film psihologic, artistic s-ar fi putut transmite mai bine stările respective, însă nu e cazul aici, într-un film comercial.

Am spus că mă bucur că filmul a fost, deși drăguț, mai slab decât cartea pentru că astfel ajung să păstrez magia cărții, știind că a existat cu adevărat acolo, prin faptul că nu poate fi reprodusă cu ușurință. M-a dezamăgit că nu au inclus și recitarea poeziei care mi-a plăcut atât de mult în carte (s-ar fi legat destul de bine și de final, de breakdown-ul lui Charlie) sau intervenția suferită de sora lui, Candace. Chiar dacă nu au putut fi incluse toate detaliile mele preferate în acest film, cred că a reușit cât de cât să transmită mesajul intenționat de autor. Cu toate acestea, vă readuc în vedere că ce e cu adevărat special la această creație trebuie resimțit pe propria piele prin intermediul cuvintelor din carte.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web propulsat de WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: