Misterul regelui. Despre scris, recenzie

Cartea de față este cel mai bun “manual” de scriere la care puteam spera și mă bucur că am citit-o la un moment atât de oportun din viața mea.

După cum ne spune și King de la bun început, nu avem de-a face cu o autobiografie, însă prima parte, numită “CV”, ne poartă prin câteva amintiri din copilăria și adolescența autorului și până în momentul în care a reușit să-și publice primul roman, Carrie. Îi putem urmări deopotrivă parcursul literar, cât și personal – viața de familie alături de iubita lui soție, Tabby și cei trei copii ai lor. King vorbește despre perioadele sale de alcoolism și abuz de droguri în timp ce a scris unele dintre cele mai importante lucrări ale sale.

Partea următoare a cărții este ceva mai vastă și vorbește despre “uneltele” necesare din trusa scriitorului, despre tehnică și obiectivele pe care trebuie să le aibă în minte orice doritor de a urma această meserie. Personal, mi-am luat destul de multe notițe foarte folositoare în urma parcurgerii paragrafelor din părțile de mijloc ale cărții; pe scurt, autorul ne oferă câteva sfaturi privitoare la limbaj și utilizarea acestuia, despre descriere, personaje și chiar și despre cum poate ajunge un amator să se facă remarcat în lumea literară. Cea de-a doua parte autobiografică din volum se referă la accidentul aproape mortal suferit de Stephen King, care a fost lovit de o furgonetă în 1999. “Despre scris” a apărut inițial în anul 2000, iar King încă lucra la carte înainte și după ce a avut loc accidentul.

Ultima parte conține un exemplu practic de corectură, dat fiind faptul că printre cele mai importante aspecte ale scrisului este existența ciornelor. Un alt sfat de bază a lui Stephen King este “citiți și scrieți mult!”, iar la final de tot ne oferă o listă destul de mare cu titluri de cărți care l-au inspirat. Nu mi-a venit să cred cât de ușor de citit a făcut Stephen King să pară până și o carte non-fictivă (la care dorise să renunțe la un moment dat, tocmai din acest motiv), lucru care-i dovedește mai presus de orice genialitatea și tehnica impecabilă. Mai mult decât atât, mi s-a părut că “Despre scris” ar fi un roman în sine, iar autorul nu are cum să fie altfel decât artistic, chiar și atunci când se plânge de utilizarea abuzivă a adverbelor.

Categoric se încadrează printre cele mai bune cărți non-fictive pe care le-am citit vreodată, iar pont-urile sale cu siguranță îmi vor fi de folos în următoarele mele lucrări. Regăsim printre pagini umorul și ironia lui specifice, însă observăm (și trebuie să luăm aminte!) și felul său de organizare, programul zilnic de scriere ce ar trebui să existe în cazul fiecărui scriitor (în opinia lui) și, desigur, pasiunea sa nemuritoare pentru actul de a scrie. Recomand tuturor fanilor romanelor sale și celor care cred că au ceva de spus în domeniul literar.

P.S. Atenție, cartea conține anumite spoilere din diferite romane și povești scrise de Stephen King.