Bijuteriile ne poartă pe noi… în timp!

*Povestea din cadrul articolului este fictivă. 

Cei de la Venda Jewelry m-au provocat să vă spun o poveste din care să reiasă semnificația bijuteriilor pentru mine și au reușit să îmi atingă astfel unul din punctele cele mai sensibile.

Nu am putut să nu mă gândesc la versurile unei melodii care mie-mi place foarte mult. Se numește „Pawn Shop Blues” și îi aparține cântăreței acum cunoscută drept Lana Del Rey. O să vă pun aici doar partea relevantă pentru acest articol, care mie îmi evocă niște puternice amintiri din trecut:

Well, I pawned the earrings that you gave me/Gold and made of flowers dangling/And I almost cried as I sold them off

Lana Del Rey

Povestea mea are în centru inelul pe care îl vedeți în imagine, un inel de argint pe care la un moment dat mi l-am dorit foarte mult. Se potrivea cu niște cercei lungi de argint pe care îi aveam atunci și îi purtam cu plăcere la ținutele de seară, însă toate acestea se întâmplau într-un timp de mult apus. Acum mai mulți ani, participam la deschiderea unei galerii de artă. O prietenă urma să-și expună pentru prima dată tablourile acolo, iar eu venisem să o susțin, cât și pentru că eram cu adevărat încântată de arta sa. În acea seară, purtam cerceii despre care vă vorbeam, despre care eu consideram că îmi dădeau un aer distins și îmi scoteau în evidență trăsăturile feței, cu ajutorul coafurii care îi lăsa la vedere. Astfel cred că a considerat și bărbatul care s-a apropiat de mine și am descoperit astfel că era un alt amic de-al Corinei, prietena mea. Pentru a nu vă plictisi cu detalii, voi înainta puțin în timp, peste câteva săptămâni de la data deschiderii galeriei, perioadă în care relația mea cu acest bărbat odată necunoscut se fortificase. Era ziua în care am trecut pe lângă vitrina magazinului unde am văzut inelul de argint despre care vă spuneam și nu m-am putut abține să nu mă opresc și să-l admir. V., care devenise deja prietenul meu, nu a stat pe gânduri și mi l-a oferit cadou pe loc. Mai primisem cadouri sub forma bijuteriilor de-a lungul timpului, precum coliere de argint sau talismane, însă niciuna nu-mi luase ochii precum noul meu inel, ce arăta precum o coroniță pe deget.

Înaintând încă puțin în timp, trebuie să menționez că eu și V. trăiam deja o frumoasă poveste de dragoste, de tipul celei care pare că nu va avea niciodată un sfârșit, ca și cum ne era predestinat să ne întâlnim. Mai menționez și că la momentul când ne-am cunoscut, situația mea materială era una bună, întrucât reușisem să pun pe picioare o firmă de publicitate care mergea din ce în ce mai bine și mă ajuta să-mi mențin stilul de viață dorit; mai exact, îmi permitea să-mi cumpăr fel de fel de bijuterii din argint sau placate, căci dintotdeauna am avut o mare pasiune pentru acest tip de accesoriu. Majoritatea banilor mei pentru cumpărături mergeau înspre acest departament al magazinelor. Spuneam deci că eu și V. eram foarte fericiți împreună, iar de când îmi cumpărase inelul ce-mi cucerise inima, nu-l mai dădeam jos de la mână, purtându-l ca pe un fel de promisiune că destinele noastre se vor uni într-o bună zi sub forma unei logodne. Cu toate acestea, ceva neașteptat s-a întâmplat între timp, iar afacerea mea a dat faliment. După mai multe demersuri și încercări de a repune lucrurile pe picioare, a trebuit să renunț la visul meu și să închid de tot firma. Astfel, am fost nevoită să mă mut din apartamentul de trei camere unde stăteam cu chirie într-o garsonieră de la marginea orașului, încercând să-mi găsesc un loc de muncă în domeniul marketing-ului. Pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură, V. a fost nevoit să plece câteva luni din țară pentru un proiect de la firma la care lucra, însă o parte din mine știa că urma să nu ne mai vedem niciodată.

Mă aflam într-o stare dezolantă și nu mai găseam speranța că lucrurile vor merge din nou bine pentru mine. Pierdusem cele două elemente care îmi făceau viața mai frumoasă și nu găseam o cale pentru a mă repune pe picioare. Priveam inelul de pe deget, cel oferit cadou de V., și mă întrebam ce mai era de făcut… Cumva, acel inel reprezenta pentru mine versiunea mea de care eram cea mai mândră, momentul în timp când aveam tot ce mi-aș fi putut dori vreodată. Tocmai pentru că prin intermediul acestei bijuterii am reușit să-mi reamintesc de forța interioară pe care o aveam odată, am putut să îmi revin ușor-ușor și să o iau de la capăt cu toate. Pentru că nu aveam bani de chirie în respectiva lună, a trebuit totuși să amanetez câteva bijuterii mai prețioase de-ale mele, printre care și inelul în cauză. L-am înmânat domnului de la ghișeu cu inima îndoită, gândindu-mă pentru ultima oară la iubirea dintre mine și V. Știam totuși că urma să recuperez tot ce pierdusem, atât pe plan material, cât și spiritual, fiindcă ceea ce suntem nu este reflectat de obiectele din jur, ci doar de lumea noastră interioară.

Acum privesc același inel, care și-a sporit valoarea sentimentală între timp, tocmai pentru că am trecut prin atâtea etape diferite ale vieții purtându-l pe deget. Mai întâi a însemnat o dorință îndeplinită, apoi o promisiune amoroasă și în ultimul rând, certitudinea cea mai de preț pe care și-o poate dori cineva: aceea că nu trebuie să renunți niciodată la a lupta și că totul va fi bine atât timp cât nu-ți pierzi speranța. Iată deci puterea magică pe care o pot purta cu ele bijuteriile, căci, de fapt, dacă stăm să ne gândim, ele poartă cu sine versiuni de-ale noastre din trecut; sunt ca un album foto pentru minte, fiindcă atunci când le privim, ne reamintim de o grămadă de momente din viața noastră în care le-am avut cu noi.

Articol scris pentru SuperBlog 2019.  

Un gând despre „Bijuteriile ne poartă pe noi… în timp!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.