Cristina Boncea

Citisem recenzii cu privire la această carte care spuneau că „Sezonul accidentelor” e doar o poveste scrisă de dragul ciudățeniei, care nu dovedește prea mult sens în ceea ce privește narațiunea. Eu am reușit să întrevăd destul de bine înșiruirea logică a întâmplărilor, însă altele sunt reproșurile mele cu privire la romanul de debut al autoarei.

Personajele principale sunt patru la număr, însă vedem totul prin prisma lui Cara, o adolescentă de șaisprezece ani, care locuiește în aceeași casă cu sora sa, Alice și fratele ei vitreg, Sam. Celor trei li se alătură și Bea, cea mai bună prietenă a Carei, însă, la final, avem de fapt de a face cu două cupluri. Legat de acest lucru, cartea poate fi vag încadrată în genul LGBT+, însă una dintre cele două relații amoroase care se formează pe parcurs este destul de slab conturată și neașteptată, în sensul că nu există prea mulți indicatori cu privire la motivele și circumstanțele existenței sale. În orice caz, intriga o are în centru pe o fată numită Elsie, a cărei dispariție o îngrozește pe Cara, dat fiind faptul că această prietenă din copilărie apare fără motiv în toate pozele din trecutul ei. Deși cartea este comparată cu romanul „Mincinoșii„, conținând într-adevăr și povești cu fantome, nu consider că s-a ridicat nici pe departe la înălțimea suspansului creat de Lockhart.

Într-adevăr, narațiunea e relativ ușor de parcurs, însa acesta este cazul cu majoritatea cărților YA/Fantasy. Se pare că deși abordarea autorilor este mai „dark„, moda acestui tip de roman s-a răspândit destul de repede, iar acum avem de-a face cu un alt val la fel de sec de povești înfiorătoare și moderne cu adolescenți și viețile lor periculoase. Faptul că s-au introdus probleme moderne și justiție socială în cadrul lor, nu schimbă cu nimic ridicolul situației de a introduce diverse elemente doar de dragul unei povești cu aer cât mai misterios, precum s-a întâmplat și cu romanul de față. Cred că am reușit în sfârșit să pun punctul pe i prin intermediul „Sezonului accidenelor” și am ajuns la concluzia că ce este greșit din punctul meu de vedere la acest tip de romane este abordarea mult prea simplistă, fără cauze psihologice adânc cercetate în mintea personajelor, pentru a conferi acțiunilor și deciziilor lor mai mult sens. Un roman poate fi YA/Fantasy (bazat pe acțiune) incluzând și elemente de roman (thriller) psihologic fără a-și schimba natura, cele două nu se exclud reciproc, însă în majoritatea romanelor așa se întâmplă. Pur și simplu cu greu se mai regăsește relația cauză-efect dintre cele întâmplate, care devin astfel tratate doar superficial.

Poate mai de mult aș fi crezut că romanul de față nu este unul de duzină, datorită perspectivei totuși unice prin care autoarea a îmbinat basmul și realitatea fictivă, însă având din ce în ce mai des de-a face cu această abordare „edgy„, nu mai pot susține cu adevărat contrariul.

Revenind la oile noastre, avem totuși de-a face cu patru adolescenți care pornesc într-un fel de căutare, mai mult imaginară, a fetei pe nume Elsie, însă, între timp, evident că se preocupă și cu probleme mai triviale și personale precum organizarea unei petreceri. Trebuie menționat că „sezonul accidentelor” este exact ce spune titlul și anume, o perioada a anului (luna octombrie mai exact) în care familia Morris suferă tot felul de accidente care rezultă în zgârieturi, vânătăi și oase rupte; nu aflăm motivul decât la final, însă și acesta este de natură mistică. Această petrecere este organizată în timpul sezonului accidentelor, cu ocazia Halloween-ului, într-o casă părăsită care se presupune a fi fost locuința lui Elsie. Multe lucruri se întâmplă pe parcurs, însă ce e de notat sunt viziunile Carei, despre care nu primim prea multe explicații, un fel de univers din mintea ei paralel cu realitatea – însă cele două universuri ajung să se împletească și să conveargă în același rezultat final. Cred că acesta a fost cel mai interesant punct al romanului pentru mine, pe care mi-aș fi dorit să-l exploateze până la capăt autoarea: faptul că personajele par să ia niște decizii care se potrivesc într-un plan mai mare, un fel de destin, care să-i îndrepte într-o anumită direcție. Această direcție este însă schimbată (sau chiar abandonată, destinul nemaijucând un rol așa de important) înspre final, iar sfârșitul propriu-zis al cărții este unul nesatisfăcător, din punctul meu de vedere. Ar fi fost cu totul spectaculos dacă descopeream o mare conspirație, ceva cu totul neprevăzut, care ar fi unit toate punctele puzzle-ului creat până atunci, însă acest lucru nu s-a întâmplat, iar deznodământul este unul de-a dreptul clișeic și supraexploatat în ultimul val de romane YA/Fantasy de până acum (și nu numai).

Cu alte cuvinte, „Sezonul accidentelor” dădea dovadă de o premisă și atmosferă demne de un thriller psihologic la început, însă autoarea a ales o altă direcție pentru rezolvarea conflictului propus, soluție care mie mi-a displăcut destul de tare. Partea de „romance” a fost însă frumos conturată, la fel precum multe alte scene din carte și anumite metafore și chiar versuri regăsite printre pagini, însă, per-total, nu pot spune că recomand cuiva acest roman. Poate celor care nu s-au plictisit încă de a fi ținuți în priză doar pentru a fi dezamăgiți de un final plat și previzibil. „Sezonul accidentelor” este povestea vieții unei fantome timp de o lună, iar secretul constă tocmai în opoziția celor doi termeni: moartea și viața.