Ce cărți păstrăm în bibliotecă?

După cum cred că ați aflat deja, am decis să renunț la un număr mare de cărți din biblioteca mea deoarece mă simțeam cumva sufocată de ele. Având atât de multe cărți achiziționate de-a lungul timpului, numărul celor citite era cu mult depășit de al celor necitite, iar acest lucru parcă mă ținea și mai mult în loc, când mă gândeam că pare o cursă fără sfârșit. Cum dintotdeauna mi-a plăcut să organizez lucrurile din preajma mea, de la birou, la haine și în cele din urmă cărți, consider că e musai ca la o anumită perioadă de timp să ne descotorosim de obiectele care nu ne mai sunt de folos. Inclusiv din punct de vedere psihologic, acest lucru oferă o anumită stare de echilibru mintal, care ne permite să venim cu noi idei care să ne îmbunătățească stilul de viață. Iată deci ce am ales eu să păstrez, cu precădere, în bibliotecă:

Practic, dintre cele 15 rafturi ale mele, trei dintre ele sunt ocupate cu cărți de la editura Polirom, alte trei cu cărți de la editura Nemira, vreo două sunt complet goale, iar restul sunt ocupate cu volume de benzi desenate&manga (două rafturi cu cărți în engleză), cărți de la Humanitas, Curtea Veche și Art și unul dintre rafturi conține doar cărți din colecția BPT. Colecțiile mele preferate în acest moment, din care-mi doresc să strâng cât mai multe titluri, sunt: Babel, Biblioteca Polirom, Raftul Denisei, Polirom Actual și diverse serii de autor precum Philip K. Dick (Nemira) sau Henry Miller (Polirom). Se vede deci cine sunt fruntașii în biblioteca mea.

Dacă vă vine să credeți, încă mai există cărți pe care îmi doresc să le dau, cum ar fi cele din rândul din mijloc de la Nemira din poza de mai sus. Cum știu, chiar dinainte de a le citi, că nu vreau să facă parte permanent din biblioteca mea? Aici intervine factorul așa-zis „superficial”, dar vital pentru mine și anume aspectul. Sunt fana cărților paperback sau hardcover de dimensiuni standard; dacă la copertele cartonate mai fac excepții când vine vorba de dimensiuni, cărțile „mici” (înafară de cele de la Biblioteca Polirom) sau cele pătrățoase nu mă vor convinge niciodată să le păstrez un loc pe rafturile mele. Ce e și mai dubios, ca să nu pară că acesta e singurul meu criteriu, e faptul că, în general, nici nu m-au încântat foarte tare cărțile cu coperte și dimensiuni neatrăgătoare pentru mine sau dacă s-a întâmplat astfel, am optat pentru a le achiziționa în ediții mai plăcute vederii. Pentru mine, e important ca volumele mele să se potrivească unele lângă altele.

Un alt criteriu e faptul că există cărți care sunt doar de moment, pe care le citești o dată, îți plac, îți rămân în minte ca o amintire frumoasă, însă știi că nu vei mai pune niciodată mâna să le deschizi. Sunt cărți care nu te-au impactat atât de tare încât să vrei să le păstrezi la infinit, pentru a-ți fi mereu disponibile când vrei să-ți reîmprospătezi memoria. Sunt cărți ce trebuie lăsate în urmă pentru a face loc altora mai „puternice” ca impact emoțional și spiritual.

Nu e vorba neapărat de lipsa de spațiu, ci e vorba că aceste rafturi trebuie să mă reprezinte – astfel gândesc eu. Trebuie să mă reprezinte pe mine cea din prezent, care cară cu ea doar anumite bucăți din trecut, cele mai valoroase din punctul meu de vedere.

În engleză există termenul de „dead weight„. Acesta e și sentimentul pe care încercam să-l descriu mai sus, cum că m-ar trage în jos multe dintre cărțile pe care am decis să le dau mai departe. Am pus pe lista de vânzare cărți care în general nu-mi mai servesc la nimic, fiindcă ne construim viitorul cu fiecare moment al prezentului (asta dacă vă blocați la întrebarea: „de unde știu că în viitor nu o să vreau să citesc cartea x?”). Am decis că vreau să citesc un anumit fel de cărți de aici înainte, iar asta cuprinde, da, și aspectul lor. Vreau să scap de asemenea de multe cărți vechi (publicate înainte de aii 2000) cumpărate de la anticariat, căci formatul lor prăfuit și fragil mă împiedică să stau să le descopăr vreodată (am păstrat totuși opere precum Faust sau proza completă a lui Eminescu, dar și asta numai până când voi putea face rost de ediții mai noi). Argumentul meu este că „nu-mi vine să le citesc”, iar acum, că dețin mult mai puține cărți, care sunt mult mai bine organizate pe rafturi, treaba a început să se miște din nou. M-am reîntors la lectură și știu care sunt următoarele cărți pe care vreau să pun mâna. Opțiunile (și vinovăția de a nu citi anumite cărți!) sunt mult mai restrânse și constau doar în cărți cu coperte frumoase, moderne, cu fonturi mari și clare și conținut la fel de interesant pentru gusturile mele, cel puțin luând-o intuitiv. De asemenea, nici cărțile cu povestiri nu mi-au făcut plăcere vreodată, mai ales dacă aparțin mai multor autori, și nici antologiile care funcționează pe același sistem. Îmi place să am un produs întreg, o creație cap-coadă, nu bucățele pe care trebuie să stau să le adun în mintea mea pentru a-mi putea da seama dacă îmi place sau nu un anumit autor. De asemenea, există multe cărți pe care le-am cumpărat la reduceri fără a ști prea multe lucruri despre ele, iar acesta este un alt obicei pe care vreau să-l elimin pe viitor.

Problema mea cea mai mare înainte consta în faptul că mă blocam la o anumită carte strict din cauza formatului în care era. Fie textul era prea mic și obositor pentru ochi, fie pur și simplu nu aveam acea satisfacție de a ține în mână un volum „frumos”, iar asta îmi îngreuna înzecit atenția și dedicarea față de lectură.

Prin urmare, cam așa am gândit trierea cărților mele, ce acum își așteaptă un nou stăpân. Vreau ca pe viitor să nu mai las să mă apese greutatea unor cărți „inutile”, în sensul că fie le-am citit și nu m-au atins, fie doar mă mint pe mine spunându-mi că le voi citi eu „cândva”. Voi faceți asemenea trieri? Ce cărți păstrați în bibliotecă și care sunt criteriile voastre?

3 gânduri despre „Ce cărți păstrăm în bibliotecă?

  1. Eu imi doresc sa am o biblioteca mare, pe 4 pereti. :) Nu prea renunt la carti, insa te inteleg de ce nu vrei sa pastrezi mare parte din ele.

    Apreciază

  2. Mie mi-e foarte greu sa renunt la ele, dar pentru ca sunt adepta cumpararii constante, trebuie sa le mai si dau. Le pastraz pe cele care m-au facut sa sper sau sa disper. Depinde. Carti pe care doresc sa le mosteneasca fetita mea. :)

    Apreciază

  3. Mie imi este foarte greu sa ma despart de cartile mele. Abia asteptam sa terminam renovarea casei ca sa le pot face un spatiu numai al lor,sa le admir zilnic.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.