Acesta este încă unul dintre romanele grafice pe care le-am citit într-o jumătate de oră și pot spune că a fost o lectură în regulă.
Acțiunea este centrată pe un bărbat numit John Dury care face treaba murdară pentru o companie, iar acest loc de muncă îi ocupă mai tot timpul, astfel încât, atunci când uită de aniversarea lui și a soției sale, ea pleacă pentru o perioadă să locuiască singură la hotelul Marriot. Titlul cărții este de asemenea numele unui drog foarte scump pe care șeful său i-l oferă pentru munca sa în cadrul companiei, însă efectele adverse pe care le are asupra lui John sunt mai mult decât s-ar fi așteptat la început. De aici, firul poveștii se rupe, iar o lume plină de groază (ce implică povestea clasică a călugăriței zidite în biserică) i se deschide în fața ochilor. În această lume, soția sa este ucisă, iar el încearcă să-și pună capăt zilelor, însă sfârșitul romanului grafic ne arată un cu totul alt sfârșit pentru John Dury…
Extrem de previzibilă, destul de complexă la nivel de grafică, această carte merită atenția unui cititor pentru treizeci de minute, însă nimic mai mult. M-aș fi așteptat să reiasă vreun mesaj anume de aici înafară de evidentul „drogurile sunt rele”, însă cam atât oferă volumul de față, pe lângă alte clișee binecunoscute și o încercare eșuată de (atmosferă tip) poveste cu detectivi. Având în vedere că am primit cartea de ziua mea, nu pot spune că am „ieșit în pierdere” în vreun fel, însă personal nu aș recomanda achiziționarea acesteia.
Cristina Boncea 
Lasă un răspuns