Cristina Boncea

Această carte făcea parte dintre cele pe care mi le-am propus să le citesc cu necesitate anul acesta și mă bucur că am făcut în sfârșit acest lucru. Volumul de față reprezintă (încă) o introducere esențială în psihanaliza jungiană, bazându-se pe câteva prelegeri susținute de acesta în anul 1925, după cum spune și sub-titlul său.

Temele abordate de către Jung în prelegerile sale sunt foarte diverse, însă, după părerea mea, centrul ar fi reprezentat de relația animus-anima și inconștientul colectiv văzut prin prisma operelor de artă și a viselor. Mi-a plăcut foarte mult că am parcurs câteva dintre visele arhetipale personale ale psihanalistului, ce se regăsesc la rândul lor în Cartea Roșie. Explicațiile lor au adus multă lumină în ceea ce privește stilul de abordare al lui Jung în munca sa și i-au conturat un strat de familiaritate prin care mă voi putea raporta față de el în lecturile următoare. Pentru mine, cel mai interesant element analizat a fost imaginea șarpelui în fantasme și vise, care iese cu mult înafara viziunii freudine ce l-a catalogat drept un simbol falic.

De asemenea, în acest volum sunt analizate și multe fapte istorice sau, mai precis, sunt făcute niște paralele între diferitele culturi și religii ale lumii care influențează puternic inconștientul colectiv ce ajunge să se manifeste sub o formă sau alta prin fiecare dintre noi. Au fost oferite multe cazuri, tratate de Jung sau de alții, drept exemple pentru a sublinia de la distincțiile între tipurile psihologice la complexitatea manifestării simptomelor psihotice, împreună, desigur, cu exegeza jungiană asupra lor. Poate cel mai atractiv punct al acestor prelegeri ar consta chiar în finalitatea acestora ce a constat în interpretarea din partea celor care au luat parte din public a trei romane ce ofereau viziuni cât se poate de diferite asupra relației animus-anima; acestea ar fi: „She” de H. Rider Haggard, „The Evil Vineyard” de Marie Hay și „L’Atlantide” de Pierre Benoit. Acest exercițiu mi-a stârnit dorința de a citi cât mai multe interpretări psihanalitice asupra marilor opere ale literaturii universale. Consider că înfăptuirea acestui lucru ar oferi detalii importante în privința manifestării inconștientului în corelație cu viețile autorilor în cauză, ducând la o analiză a profilului de scriitor în sine.

Jung vorbește despre multe dintre experiențele sale personale, pornind de la motivația care l-a condus pe drumul psihanalizei și incluzând celebra sa ruptură de Freud, având la bază un anumit vis și câteva alte observații asupra situației. Lectura este una foarte cursivă și deseori înălțătoare (cum a fost în cazul meu când am citit despre explicația enantiodromiei), Jung făcând referințe dintr-o varietate largă de domenii, cum ar fi filosofia, arta, literatura, etc. Mitologia joacă de asemenea un rol foarte important pentru majoritatea studiilor lui Jung, iar explicațiile oferite pe scurt în cadrul acestor prelegeri au fost suficiente pentru a-mi oferi un avânt și mai puternic înspre colecția operelor sale esențiale, pe care sunt din ce în ce mai avidă să o citesc. Pe scurt, acest volum este un încântător cuprins al psihanalizei jungiene și mă bucur că am fost „asaltată” de atâtea puncte de interes diverse în ceea ce privește lucrările sale.