Trilogia Fifty Shades și feminismul

Având în minte un articol foarte vechi de pe acest blog intitulat „De ce îmi place Cincizeci de umbre ale lui Grey„, citind în prezent o carte cu titlul „Cincizeci de umbre ale feminismului” și vizionând ultimul film al seriei pe data de 14 a acestei luni m-am gândit să vin cu câteva rectificări în ceea ce privește modul în care mă raportez eu la trilogia lui E.L.James. Este de menționat faptul că nu am reușit să citesc decât primele două volume propriu-zis iar restul poveștii o cunosc numai datorită filmului; despre cărțile scrise din perspectiva lui Grey nu voi face nicio referință.

Deși recunosc că opiniile exprimate în primul meu articol pe această temă nu mai sunt de actualitate și au fost expuse într-un mod pueril, influențat de mentalitatea și experiențele mele de până în anul 2014, totuși am păstrat mereu o rezervă mai puțin sceptică în ceea ce privește cele trei cărți atât de controversate. Dacă nu sunteți la curent cu întreaga poveste dintre Anastasia și Domnul Grey trebuie să vă avertizez că urmează câteva spoilere. De asemenea, în acest articol nu încerc nici să fac o apologie, nici să desființez scrierile lui E.L.James, ci doar să aduc câteva idei în vedere, dintr-un punct de vedere feminist.

Într-adevăr, trebuie lămurit la început că nici mie nu mi-a fost pe plac stilul de scriere al autoarei, excepție făcând desigur primul volum, din motivele exprimate în articolul citat anterior. Citirea celui de-al doilea volum a fost destul de anevoioasă, cartea sfârșind prin a avea un rating de 2/5 stele din partea mea iar atunci când am încercat să răsfoiesc și volumul final, căci tot îl dețineam în bibliotecă, efectiv nu am rezistat să citesc ceva atât de prost scris, deși eram în continuare curioasă cu privire la finalitatea relației dintre cei doi.

De fapt, un singur lucru mi-a atras cu adevărat atenția de la bun început iar curiozitatea mea pe această temă s-a menținut până în prezent: traumele din copilărie ale lui Christian, felul cum se relevă ele în relația sa cu persoanele de sex opus și cum ajunge să-și învingă ulterior acești demoni. Pe scurt, complexul oedipian al personajului principal de sex masculin. Acesta ar fi un prim punct de vedere oarecum pro la adresa trilogiei, încă nelegat de feminism.

 Mai departe, îmi susțin în continuare punctul de vedere conform căruia nu există nicio formă de abuz în nicio parte a acestei povești, deoarece avem în față două personaje adulte care consimt la orice activitate sexuală propusă reciproc. Nici din punct de vedere psihic nu consider că am avea parte de așa ceva, din moment ce Anastasia nu e cu adevărat manipulată de Domnul Grey iar alegerile ei îi aparțin, rezultând din șirul gândurilor ei pe care autoarea a binevoit să ni le prezinte. Este de pus sub semnul întrebării dacă aceasta suferă în vreun fel de sindromul Stockholm sau alege să rămână lângă Christian pentru că are o stimă de sine scăzută sau un complex patern nerezolvat, însă, având în vedere că personajul de sex masculin evoluează înspre bine la finalul poveștii, aș spune că totuși nu este cazul de așa ceva.

Deși există tendințe de manipulare din partea lui la început, acestea sunt respinse de Anastasia, ceea ce îl împinge pe Christian să se schimbe, nu să îi facă rău sub vreo formă, lucru care dovedește că totuși nu este un psihopat.

Mergând și mai departe pe această cale, aș vrea să prezint povestea, așa cum am înțeles-o eu, pe scurt, pentru a ne lămuri că discutăm într-adevăr despre același lucru. Din punctul meu de vedere, trilogia Cincizeci de umbre ale lui Grey prezintă felul în care un bărbat extrem de instabil psihic, foarte traumatizat, ajunge să-și rezolve conflinctele interioare mai mult sau mai puțin prin intermediul unei tinere femei de care se îndrăgostește, numai prin stăruința aceasta, dorința ei de a-l ajuta să își revină, prin sentimentele pe care cei doi le împărtășesc în mod natural.

Aici aș zice eu că intervine o parte cât de cât feministă și anume faptul că, în definitiv, Anastasia ajunge să desființeze toate condițiile impuse inițial de Christian, normalizându-i astfel comportamentul într-o relație; vorbim despre un bărbat obsedat de control, foarte posesiv, care are în minte o imagine fixă despre cum trebuie să se comporte și să se afișeze în public femeia sa, urmând să o pedepsească în cazul în care aceasta nu-i respectă dorințele. Anastasia este totuși cea care îi aduce pe ambii parteneri pe picior de egalitate, pas cu pas, ajungând să-i câștige încrederea iubitului ei și făcându-l să intre în contact cu propriile sentimente și să facă pace cu trecutul său. Există o evoluție și a personajului ei, Anastasia transformându-se la rându-i într-o femeie mai hotărâtă, care știe cum să se impună și să obțină ce vrea. Amândoi ajung într-un final la un oarecare echilibru, există un progres vizibil față de începutul poveștii lor de dragoste. Avem deci în față doi oameni care se ajută reciproc să-și depășească barierele și să se transforme în versiuni mai bune ale lor, urmând să întemeieze o familie și să lucreze în continuare la bunăstarea căsniciei lor.

Poate ce vreau să sugerez cel mai clar cu acest articol este faptul că situația nu este atât de neagră pe cât au încercat unii oameni să o facă să pară. Tocmai datorită decalajului traumatic dintre cele două personaje (faptul că Anastasia a avut parte de o copilărie și adolescență mai normală este motivul pentru care balanța se echilibrează dintre cei doi; dacă am fi avut parte de două personaje cu același background familiar, cu siguranță nu s-ar mai fi ajuns la același rezultat pozitiv) putem chiar să admirăm evoluția lor în cadrul poveștii, cu tot cu scenele de sex foarte dese și aprinse, posibil uneori chair puțin exagerate.

Dacă deconstruim într-adevăr povestea și lăsăm elementele BDSM la o parte, vom descoperi doi oameni iremediabili atrași unul de celălalt, pentru motive pe care ei nu le înțeleg cu adevărat la început, care trebuie să evolueze individual pentru a putea fi împreună. Adică exact modul de funcționare al unei relații oarecare, al unei întâlniri karmice, dacă vreți.

Pe de-o parte, consider și faptul că întreaga trilogie este de fapt un simplu fan-fic ar trebui să-i atenueze măcar puțin căderea în dizgrație; nu atât cât să-i ia din seriozitatea cu care ar putea fi privită, ci cât să îi reamintească cititorului că este aproape o pură întâmplare faptul că Cincizeci de umbre ale lui Grey a ajuns să fie publicată și transformată într-o apariție mediatică atât de controversată în ultimii ani. Bineînțeles, pe de cealaltă parte, consider că trilogia a beneficiat de mult prea multă atenție nemeritată căci, după cum am dovedit prin expunerea mea, povestea nu reprezintă un punct de interes din punct de vedere comercial decât prin conceptul Camerei Roșii și a modului de abordare al viciatului Domn Grey; altfel, povestea dintre cei doi este chiar banală, ușor presărată cu puncte cheie importante în care cele două personaje ajung mai aproape de o atât de mult râvnită simbioză.

Totuși, ca un alt argument, probabil femeile din întreaga lume au fost încântate să vadă în sfârșit o trilogie care vorbește într-un mod atât de direct despre fanteziile sexuale ascunse ale multora dintre ele. Având în vedere și succesul seriei Twilight, un bărbat dominant, simbol al perfecțiunii aproape complete, excepție făcând problemele sale de natură psihică a fost mereu un personaj adulat de persoane de sex feminin, mai ales în contextul în care este pus în opoziție cu o domniță la anaghie, ce trebuie salvată și învățată cum să-și trăiască viața. Dacă stăm bine să ne gândim, acesta este și motivul pentru care o foarte mare parte din filmele Disney au fost atât de populare înainte ca sexismul din cadrul lor să fie demascat recent, deci, unde e mirarea în faptul că Cincizeci de Umbre ale lui Grey s-a propagat atât de repede și a făcut inimile atâtor femei să bată mai tare? Ideea de submisiune sexuală ne-a fost infiltrată în creiere încă din copilărie dar cel mai probabil a fost refulată în sensul extrem în care este ea prezentată în trilogie, așadar, cărțile lui E.L.James au părut o mină de aur pentru atâtea femei care nu au avut parte decât de experiențe sexuale comune, lipsite de adrenalina specifică. Totuși, din moment ce acesta reprezintă unul din aspectele negative ale trilogiei, consider că nu ar putea decât să pună în lumină această refulare împotriva căreia femeile ar trebui să învețe să lupte și să ajungă ulterior în poziția în care a ajuns și Anastasia, aceea a conștientizării faptului că orice plăcere sexuală trebuie împărtășită de comun acord, cu același entuziasm și orice decizie dintr-o relație trebuie negociată în funcție de nevoile ambilor parteneri.

Este lesne de înțeles cum Christian Grey, care a fost adoptat și abuzat sexual în copilărie de către mama sa, ajunge la maturitate să își dorească să se răzbune într-un fel asemănător pe femeile din viața lui. Din moment ce nu a avut parte de trăiri sănătoase și autentice este de așteptat ca acesta să își dorească să „oficieze” relația printr-un contract, mai degrabă decât printr-o abordare sinceră, onestă și rațională în astfel de circumstanțe. De altfel, Anastasia este o virgină cu aspirații literare, o fată neobișnuită cu un stil de viață luxos, care probabil vede în Christian Grey atât oportunități profesionale, cât și un interes provenit din libido, în mod normal și natural pentru vârsta ei la momentul întâlnirii viitorului său soț. Totuși, ea nu este o victimă decât în primele câteva luni ale relației lor căci decide să-și asculte instinctele și să plece de lângă acest bărbat care i-a dat viața peste cap pentru o perioadă, nutrind speranța că poate el se va schimba dar acceptând realitatea că oricum ar sta lucrurile, relația lor nu poate continua în același mod. E.L.James nu a dat de înțeles pentru niciun moment că averea Domnului Grey ar reprezenta ceva în adevăratul sens al cuvântului, un motiv care să influențeze alegerea Anastasiei, care de cele mai multe ori în refuză cadourile și decide că vrea să muncească în continuare pentru banii ei. Așadar, situația lui financiară semnifică numai un pretext, restul poveștii rămânând în mare parte aceeași, poate chiar ar fi fost mai interesantă în lipsa lui. Iată de ce cursul acțiunii are totuși un fir logic și capătă sens și din punct de vedere psihologic. Deși povestea nu este una extrem de complexă, reacțiile personajelor sunt justificate, firul narativ este la locul lui iar trilogia în sine are un început și un sfârșit destul de mulțumitoare.

Drept o încheiere, vreau doar să subliniez faptul că, deși nu mă voi putea declara niciodată o fană a acestei serii, consider în continuare că E.L.James nu a vrut să transmită un mesaj antifeminist prin intermediul personajelor sale. Da, moralitatea acestora poate fi pusă la îndoială, plăcerile lor sexuale pot fi judecate cu un ochi critic, apartenența la realitate a conceptului că iubirea poate într-adevăr să repare un suflet betegit poate fi privit cu scepticism însă eu personal nu consider că această poveste lezează în vreun fel ideile în jurul cărora gravitează feminismul la nivel actual. Faptul că toate lucrurile odioase și comportamentul nefiresc al domnului Grey din primele volume au dus totuși la un fel de eliberare a sa de trecut și regăsirea propriului sine demonstrează acest lucru, alături de dorința de nestăvilit a Anastasiei ca cei doi să fie pe picior de egalitate în orice privință, indiferent de context. Anastasia nu este o victimă tocmai pentru acest motiv iar Christian nu este un abuser pentru faptul că într-un final cei doi au ajuns la un compromis și au putut conviețui fericiți. Nu este promovat caracterul de dominator al acestuia și nu sunt ridicate în slăvi trăsăturile sale de bărbat lipsit de sentimente ci, din contra, autoarea cât și protagonista luptă pentru rezolvarea acestor probleme, pentru a aduce conceptul BDSM-ului într-un spațiu sănătos din punct de vedere psihic.

Aceasta este părerea mea la care am contemplat de-a lungul timpului și cel mai probabil, rămâne opinia mea finală. Voi ce părere aveți?

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: