Roșu ca sângele, recenzie

img_8799

Carte primită de la Cartepedia.ro.

Acest prim volum al trilogiei s-a ridicat în cea mai mare parte la așteptările mele. Pornind de la imaginea de pe copertă, la motto și până la descrierea de pe spate, „Roșu ca sângele” a fost prezentată perfect și s-a potrivit cu gusturile mele.

Lumikki („Albă ca zăpada”, în finlandeză) este protagonista noastră, din punctul de vedere al căreia se petrece acțiunea. Ea descoperă niște bancnote pline de sânge și astfel este trasă în drama unor alți colegi de la liceu, încercând să descopere împreună legăturile dintre acestea și tatăl Elisei, polițist de meserie. Lumikki ajunge să fie pusă în niște situații foarte periculoase, pe care ea le acceptă însă cu brațele deschise, preferând să abordeze direct problema decât să trăiască în frică. Destul de repede, cei patru liceeni descoperă faptul că afacerea în care au intervenit fără voie este una la nivel global, însă Lumikki este pornită să afle adevărul pentru Elisa, care între timp îi devine prietenă. 

Lucrul care mi-a plăcut cel mai tare la această carte este mentalitatea protagonistei, construită într-un mod nemaiîntâlnit de mine până acum în vreo serie Young Adult. Lumikki este un personaj foarte asumat, care a trecut prin multe greutăți în viață încă de la o vârstă fragedă, însă a ales să aibă un mod de gândire foarte sănătos și benefic pentru ea și cei din jur. Tăria sa de caracter și inteligența sunt elementele cele mai scoase în relief pe parcursul romanului, atunci când Lumikki trebuie să ia niște decizii foarte drastice și să accepte consecințele. O altă parte foarte interesantă și autentică a acestui personaj este orientarea sa sexuală, care nu a venit tocmai ca o surpriză pentru mine, însă era un lucru la care nu mă așteptam să se materializeze în vreun fel, fiindcă mulți autori nu merg până la capăt atunci când construiesc un personaj îndrăzneț și plin de atitudine.

Ce m-a făcut să dat un rating puțin mai mic acestui volum a fost sfârșitul destul de clișeic, dar aproape inevitabil, dar în modul cel mai deranjant, faptul că a fost un final fericit. Mi-ar fi plăcut ca autoarea să mizeze pe un cliff-hanger, un eveniment care să te țină în priză și să te facă să vrei cu disperare să citești volumul următor; nu mi s-a părut că finalul ales se potrivește cu spiritul de învingătoare al lui Lumikki. Până ca aceste ultimele scene să aibă loc, acțiunea mi s-a părut cât se poate de antrenantă, plină de tensiune și din nou, foarte originală pentru o serie din acest gen. Celelalte personaje nu au fost la fel de bine conturate ca Lumikki, însă îmi place că până și la acestea se vede o evoluție față de stadiul incipient. Sunt curioasă încontro se va îndrepta această poveste, fiindcă mai există încă fire narative neîncheiate sau neexploatate până la capăt.

Roșu ca sângele” este într-adevăr o carte dark, ce abordează teme cât se poate de macabre, în frigul dintr-o iarnă finlandeză. Există mult mister rămas neelucidat, însă eu am mari așteptări de la protagonistă pe viitor și îmi pun toată baza că nu o să mă dezamăgească. Până acum, cred că este varianta masculină a lui Nathan din trilogia Half Life, intuiție pe care am avut-o oarecum de la bun început. Un început extrem de promițător, din punctul meu de vedere!

3

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: