În acest volum, pericolul constant în care se află Vasilisa Dragomir este amplificat de un alt atac al strigoilor, în care victimele sunt membrii celor douăsprezece familii regale. De asemenea, relația dintre Rose și Dimitri capătă în sfârșit formă iar Adrian Ivashkov este în sfârșit introdus la rândul său în poveste.
În același ritm alert cu care ne-au obișnuit creatorii acestor romane grafice, tot reușim să trecem prin stări de maximă adrenalină alături de protagonista noastră. Rose este la începutul carierei ei de gardian, chiar dacă în mod neoficial momentan, având de-a face cu niște probleme mult mai mari decât ea. Violență, răzbunare, ură – aceste sentimente predomină pe partea antagonică în volumul doi iar echilibrul aparent de la Academia Vampirilor este distrus în bucățele cu fiecare nouă amenințare adusă moroilor. Relația dintre Rose și alte personaje cum ar fi mama ei, Mia sau Mason sunt evidențiate mai bine în acest volum și exemplificate prin scene de mare importanță atât pe plan emoțional cât și legat de mersul lucrurilor din poveste. Aceeași logică imbatabilă a lui Richelle a legat șirul evenimentelor și de această dată, oferindu-te drept rezultat o carte plină de toate elementele pe care ți le-ai putea dori: iubire, pasiune, dramă.
Filtrând în continuare prin prisma nostalgiei, continui a-mi dori să trăiesc în această lume, fapt care mă împinge să recitesc volumele originale și chiar spin-off-ul făcut ulterior după acestea. Academia Vampirilor va rămâne mereu o serie de suflet, foarte bine închegată și care îmi hrănește la un nivel destul de înalt toate nevoile literare și așteptările pe care le-aș avea în contextul dat.
