O stea îndepărtată, recenzie

O stea îndepărată este prima carte pe care am citit-o de la Roberto Bolano, fiind atrasă de geniul și violența din lucrările despre care am auzit. Încă de la primele cuvinte mi-am dat seama că există o compatibilitate între mine și autor, care probabil mă va obseda la un moment dat.

În acest scurt roman este urmărită evoluția, dacă se poate spune așa, unui criminal în serie. Începându-și povestea prin a fi un poet ca oricare altul, chiar mediocru, și participând la diverse ateliere de creație, Carlos Wieder își face simțită prezența abia după ce versurile sale iau forma fumului de pe cer iar acesta se alătură Forțelor Aeriene. În curând însă, caracterul macabru al artei sale este revelat sub forma unor fotografii ale victimelor pe care le-a ucis în mod misterios, fără ca cineva să-l fi suspectat vreodată. Romanul este însă povestit prin ochii unui alt poet, fost coleg de atelier cu Carlos, care pe parcursul acțiunii apare sub diferite alte nume. Împreună cu un prieten, care la rândul său l-a cunoscut pe Carlos înainte ca acesta să devină celebru și un detectiv particular, scopul este acela de a-l descoperi pe criminal chiar și la douăzeci de ani după înfăptuirea crimelor, urmându-i traseul prin lume, având un fundal politic destul de îngrijorător în țara sa natală – Chile.

Finalul este poate cel mai dureros dintre toate violențele expuse în acest roman, după toate crimele înfăptuite cu sânge rece și oamenii care au fost arestați pe nedrept din cauza credințelor politice sau a bănuielilor. Este imposibil să nu empatizezi cu protagonistul, care se uită constant în urmă la viața lui dinainte de a fugi din țară, din tinerețe, și se întreabă cum s-a ajuns în stadiul respectiv. Explozia este mai degrabă de natură interioară, căci senzația cu care rămâi este aceea de neputință – neputința de a te împotrivi unui sistem, neputința de a fi complet în controlul vieții tale, neputința de a putea opri violența dinainte să se întâmple sau a demasca un răufăcător la vremea potrivită.

Corespondența personajului-narator cu Bibiano este în mare parte cea care revelează aspectele importante ale traiectoriei lui Carlos, localizându-l astfel după similitudinile dintre textele publicate în diverse reviste literare din jurul lumii sub pseudonime diferite. Întreaga muncă de cercetare este făcută cu o pasiune aprinsă, poate din dorința de afirmare sau pur și simplu pentru a ști că nu a rămas impasibil la groaznicele crime pe care nimeni nu a putut să le prevadă. Se pare că amintirile din a doua decadă de viață a acestor doi prieteni îi urmăresc pe tot parcursul ei, oriunde s-ar afla, reușind astfel să descopere din ce în ce mai multe lucruri precum alte victime ale lui Carlos sau povești despre scriitorii cu care a intrat în contact. Fundalul este unul oarecum infernal, având de a face cu lumea artei, combinată cu politică și multe secrete ascunse de ochii celor neinițiați, Roberto dorindu-și poate să puncteze diferențele de perspectivă dintre cei care doar privesc din exterior, neștiind ce să creadă, și cei care înțeleg mult prea bine, dar sunt la fel de neputincioși.

Prin această lungă cercetare în care constă romanul, protagonistul face diverse comentarii pertinente și obiective la adresa destinelor compatrioților săi, decăzând din stadiul unui student cu tot viitorul în față la un simplu om de rând care-și duce traiul de pe-o zi pe alta. Momentul în care detectivul Romero este introdus în poveste este probabil mult prea întârziat pentru a mai putea altera realitatea în care s-a scufundat personajul principal. În final, atunci când acesta trebuie să-și înfrunte trecutul și pe omul care i-a omorât femeia îndrăgită, poate chiar curmându-i șansele la o viață mai bună, singura senzație vie rămasă în el este teama. O stea îndepărtată este o poveste despre trecut, despre durere, vărsare de sânge și lucrurile incontrolabile care ne schimbă definitiv viața. Toți cei care pornesc în căutarea lui Carlos se supun unui scop sau unui alt om, alergând după o fantomă despre care știu că trebuie pedepsită, fără a putea repara în vreun fel răul pe care l-a cauzat. Odată cu urmărirea lui, personajele se urmăresc într-un fel pe ele însele, proiectându-și nefericirea în succesul zdrobitor și poate chiar nemeritat al unui om pe care nu l-au cunoscut niciodată de aproape, cu adevărat.

Romanul este rece, fără să vorbească despre emoții precum dragostea sau mila; Bolano a spus lucrurile pe față prin această poveste, arătându-ne că sunt lucruri în jurul cărora ne învârtim mereu, fără să le putem atinge vreodată. O stea îndepărată se referă tocmai la distanța dintre adevăr și minciună, dintre artă și o viață banală, dintre oameni care au fost meniți să facă lucruri diferite – bătălia dintre bine și rău. Universul este unul poluat de gri, de războaie, de lipsa de echilibru a lumii. Ce ar trebui să facem pentru a atinge acea stea la timp, înainte ca totul să se năruie în jurul nostru? Și cine are atâta putere încât să o facă? Aceste teme de gândire au fost abordate într-un stil extrem de original, care se întipărește adânc în mintea cititorului.