Am urmărit acum câteva ore filmul făcut în 1989 după cartea Cimitirul Animalelor de Stephen King, în original numit Pet Sematary. Am fost foarte încântată de la bun început de atmosfera sinistră și de faptul că cimitirul a fost prima imagine pe care am văzut-o reprezentată în film; coloana sonoră este categoric unul dintre cele mai bune elemente ale producției.
Membrii familiei Creed au fost prezentați foarte repede după aceea iar venirea lor la noua locuință are loc exact ca în roman. Jud Crandall din film este exact ce mi-am imaginat că va fi, de la aspectul său fizic, la modul stâlcit de a vorbi. Singura problemă pe care mi-a creat-o acest film, care i-a diminuat, după părerea mea, asemănarea cu romanul, a fost actorul care l-a jucat pe protagonist – Louis Creed. Deși orice altceva, de la aspectul celorlalte personaje la mediul înconjurător, a fost exact ca în imaginația mea, pe Louis mi-l imaginasem mai în vârstă și nu atât de arătos, de parcă ar fi fost menit să joace mai degrabă într-o comedie romantică decât într-un film horror.
Din film au fost tăiate foarte multe detalii nesemnificative, așa cum mi-aș fi dorit și de la carte (ex.: soția lui Jud, prietenul de la muncă a lui Louis, etc). Producătorii au mers direct la obiect și au urmat firul logic al acțiunii descrise de King, adăugând chiar și niște elemente ajutătoare, foarte bine gândite (precum apariția continuă a lui Pascow pentru a explica vocile din capetele personajelor). Chiar și scenele sângeroase de la final au fost reprezentate foarte bine conform romanului și nu am nimic de reproșat din punct de vedere artistic scenelor pe care producătorii au decis să le păstreze din povestea originală.
Așadar, dacă un alt actor, cu o față mai serioasă și ochi mai profunzi ar fi putut să-l joace pe Louis Creed, această adaptare ar fi fost în totalitate perfectă; bineînțeles, nu a putut reprezenta pașii căderii în abisul nebuniei descriși de Rege, deci nu s-ar fi putut spune că e mai bun decât cartea, chiar și în aceste condiții. Detaliile au fost la locul lor, însă, și sunt curioasă să aflu ce se întâmplă în continuarea cinematografică din anul 1992. Prezența lui Church a fost delicioasă pe tot parcursul scurtului film și sunt nerăbdatoare să văd ce alt animal diabolic își va face apariția în următorul film.
Am citit cartea si am vazut filmul si as avea de facut acceasi observatie: ca actorul care l-a jucat pe protagonist mi-a alterat oarecum impresia despre poveste. :)