Afirmație: „Nu sunt de acord cu ce ai scris. ” TITLUCARTE” m-a dus intr-o lume mistica. Senzatia pe care am avut-o citind aceasta scriere a lui NUMEAUTOR a ramas chiar si acum. Ai mai citit alte carti scrise de NUMEAUTOR? Daca nu, iti recomand sa citesti. Dupa ce citesti mai multe dintre cartile lui, vei intelege de ce nu sunt de acord cu recenzia ta pe care o consider superficiala.”
Opinie personală: Acest comentariu mi se pare de-a dreptul absurd de la cap la coadă. Este, desigur, doar un exemplu pentru mentalitatea generală de „nu sunt de acord cu părerea ta”. Dacă ar fi să existe o discuție inteligentă care să înceapă astfel, contrargumentele ar trebui puse pe masă mai întâi; persoana care a făcut afirmația de mai sus are unul singur, prost formulat și fără exemple: „opinia ta este superficială pentru că nu ai citit destule cărți de la acest autor”.
În primul rând, nu cred că am ajuns la nivelul în care să comentez despre întreaga operă a unui mare autor, chiar dacă i-aș fi citit toate lucrările scrise vreodată – așadar, nici nu am avut vreodată intenția sau încercarea de a face acest lucru în adevăratul sens al cuvântului. În al doilea rând, oamenii care au fost ofensați în mod personal de opinia mea privitoare la o anumită carte de-a lungul timpului au găsit cele mai ilogice argumente împotriva acestui lucru, drept urmare, nu am putut să le ofer contrargumente în continuare (dacă recenzia mea nu a fost suficient de explicită), astfel încât să reiasă o dezbatere – nu de gusturi, ci de argumente obiective -, și nu un monolog plin de frustrare din partea lor.
Vreau acum să spun că, într-adevăr, se poate spune că o recenzie a fost scrisă cu superficialitate, fără exemple sau argumente, că autorul recenziei a încercat mult prea tare să convingă cititorul fie la modul pozitiv, fie la modul negativ, doar bazat pe propriile sale gusturi, însă, la fel de bine, atunci când vrem să contracarăm o astfel de recenzie, trebuie să ne legăm fix de punctele menționate anterior de recenzor, nu să venim cu propriile noastre nemulțumiri generale. Astfel, consider foarte rare ocaziile când într-adevăr „nu poți fi de acord cu recenzia cuiva”, atâta timp cât persoana respectivă doar și-a exprimat părerea – mai bine sau mai puțin bine argumentată – despre o carte.
E ca și cum ai spune: „cum adică nu-ți place supa asta de legume?! când o să mănânci și alte supe de legume o să vezi că îți place!”
Trei la mână și strict legat de acest comentariu primit la o postare de-a mea, amuzant este că eu chiar am menționat ce altceva mai citisem de la acel autor, însă oamenii vor prefera mereu să vadă doar lucrurile pe care le caută (în acest caz, un motiv pentru care să se revolte) în ceva. Vorbind serios, însă, mi se pare absurd să vii să ataci pe cineva căruia nu i-a plăcut o anumite carte, care ție ți-a plăcut, spunând pur și simplu, ceva de genul: „dacă nu ți-a plăcut înseamnă că ești prost/că n-ai înțeles/nu știi ce e literatura bună” etc. Cel mult poți comenta despre calitatea recenziei, niciodată despre PĂREREA PERSONALĂ a cuiva. Nu cred că este atât de greu de înțeles faptul că unora le plac anumite chestii, din anumite motive pe care sunt mai mult decât liberi să nu le explice necunoscuților, iar altora le plac fix acele chestii, și sunt liberi să le placă fără a fi judecați pentru asta.
Mai înțeleg și perspectiva din care atunci când faci o părere publică, alții sunt liberi să-și dea cu părerea, însă din punctul meu de vedere, acest lucru poate avea loc doar în condițiile în care reiese o dezbatere rațională, cu argumente și contraargumente, nu o bătaie imaginară cu roșii fără sens. Am vrut să atrag atenția încă odată, bazat pe acest comentariu pe care l-am primit (eu și mulți alti bloggeri, sub diferite forme), că nu există „nu-mi place părerea ta și asta te face pe tine într-un fel”. Există doar oameni care ar trebui să-i citească/urmărească pe cei cu păreri asemănătoare cu ale lor, pentru a nu mai simți nevoia de a se exterioriza în acest fel inutil, care doar arată că orice comunitate are golurile ei, chiar și când vine vorba de literatură.
Mă regăsesc perfect în ideile srise de tine în postare. Eu încă n-am primit un astfel de comentariu (dar nu se știe niciodată), însă o scriitoare străină m-a asasinat cu e-mail-uri și tot m-a bătut la cap – ba, mi-a reproșat, ba a vrut să se dea bine pe lângă mine – să șterg rating-ul de două steluțe date la carte pe Goodreads. Nu voia în ruptul capului să înțeleagă că fiecare om are opinia lui și că a scris o carte slabă și haotică. E tot un fel de „nu sunt de acord cu părerea ta”.
da, am auzit și cazuri din astea… mare păcat că mulți nu pot accepta realitatea.
Așa este. Ea se ofensase doar pentru două stele, nici nu postasem recenzia încă. Până la urmă tot am publicat-o și am observat cu surprindere că autoarea a amuțit total. :))