Fata din lift

Cartea spune o poveste foarte simplă despre o femeie numită Tina de care zece băieți din blocul în care locuiește sunt îndrăgostiți. Liftul se blochează foarte des datorită ei, însă acesta reprezintă și un loc în care poate fi întâlnită, care păstrează amintirile unghiilor și tocurilor ei, printre multe altele. Mi-a plăcut cât de explicit a fost totul, stilul de scriere și modul simplist de a transmite sentimentele către cititor. Tristețe, regret și dorință – cele trei elemente cheie ale acestei povești în versuri; o consider o lectură ușoară și plăcută, care te duce cu gândul la copilărie, în special cea pe care au avut-o copiii la începutul acestui mileniu. Tina este acea persoană asupra căreia cu toții își proiectează fanteziile, fără a o putea atinge, ea bucurându-se pe de-o parte de această atenție, dar pe de altă parte ducând o cu totul altă viață, având o viziune complet diferită asupra ei. M-a impresionat cu adevărat ultima poezie, scrisă din perspectiva Tinei, care se simte la fel de blocată în acel lift (posibil metaforic) în care toți ceilalți au închis-o prin mințile lor, fără a se mai întoarce după ea. Tina rămâne astfel o amintire, o cale spre descoperirea iubirii ș.a.m.d. Tina poate reprezenta foarte multe alte lucruri și tocmai acest lucru m-a încântat la volum. Pentru mine, Tina este chiar imaginea pe care o ai în copilărie asupra maturității, parte din acele planuri pe care ți le faci fără să știi cu adevărat ce semnifică și dacă viața te va duce într-adevăr în acea direcție. Visele din copilărie se pot prăbuși la fel de ușor precum liftul, care nu va mai avea nevoie de reparație, fiindcă poate va muri și el în tine odată cu vârsta. Parafrazez probabil un vers ce mi-a rămas în minte: „toți ne purtăm copilul în noi” sau cam așa ceva; conceptul în sine mi se pare foarte original abordat.